Particularităţile recoltării plantelor medicinale

Partea utilă a plantelor medicinale (scopul cultivării) se numeşte produs vegetal (p.v.) sau produs vegetal medicinal. În trecut era numit “drog”. Termenul e reglementat şi de Legea suplimentelor alimentare.
P.v. are denumirea latinească a genului sau speciei plantei respective şi a organului recoltat, de exemplu: Belladonae radix, Melissae herba, Salviae folium, Altheae roseae flores, Chamomillae flos, Coriandri fructus, Nigellae semen etc.
Recoltarea plantelor medicinale se face atunci când acestea conţin în p.v. maximum de principii active care constituie obiectivul cultivării, ţinând cont şi de vreme.
La recoltare se va evita (în general) strivirea p.v. La păstrarea temporară a p.v. proaspăt nu se vor folosi recipiente de plastic (pungi, sacoşe) sau metalice.
Recoltarea părţilor aeriene se va face numai în zile însorite şi după ce s-a ridicat roua de pe plante.
La unele plante s-a stabilit că ploile pot spăla principiile active de pe frunze. Multe glicozide, uleiuri esenţiale etc. se formează în cantitităţi mai mici în zilele fără soare.
La fiecare specie se stabileşte precis momentul optim de recoltare, dar uneori apariţia unei boli sau a dăunătorilor grăbeşte recoltarea.
De la plantele medicinale se pot recolta părţile aeriene (frunze, flori inflorescenţe, seminţe, fructe sau planta întreagă, în diferite faze de veget.) sau subterane (rădăcini, rizomi, tuberculi, bulbi).
Perioada optimă de recoltat este în funcţie de: specie, de partea recoltată, de fenofaza plantei, de condiţiile climatice şi perioada din zi, de modul de prelucrare ulterioară a producţiei ş.a.

În tabelul următor este prezentată perioada optimă a recoltării materialului vegetal la plantele medicinale

Partea recoltată Perioada recoltării
Organele subterane (radix, rhizoma, bulbus, tuber etc.) – per. de repaus vegetativ, de t-na →primăvara;
Scoarţa (cortex) – primăvara, după ce începe circulaţia sevei;
Frunzele (folium) – la mărimea max., înaintea sau la începutul înfloririi;
Întreaga parte aeriană (herba); – de la începutul până în toiul înfloritului;
Mugurii (gemmae) – primăvara, o dată cu începerea circulaţiei sevei, înainte de deschidere;
Florile, inflorescenţele (flores, flos) – de la începerea până în toiul înfloritului;
Fructele, seminţele (fructus, semen) – aproape de maturitate (care se scutură) sau la maturitatea deplină (la cele care nu se scutură).

Fluxul industrial al condiţionării produselor vegetale este redat în figura următoare: