RICINUL (Ricinus communis L.)

Ricinul este o plantă oleaginoasă, uleiul de ricin se utilizează în domeniul farmaceutic, cosmetic, în industria pielăriei, textilă, la fabricarea cauciucului sintetic, a linoleumului, răşinilor sintetice, vopselelor şi lacurilor, a cernelii tipografice şi pentru imprimante, a tuşurilor, la obţinerea fibrelor sintetice, a maselor plastice de bună calitate, în siderurgie, în industria pesticidelor etc.
Se poate utiliza, de asemenea, ca lubrifiant la motoare cu turaţie mare şi lagăre cu frecări puternice sau ca ulei de amestec (80% metanol, 20% ulei de ricin) la motoare în 2timpi (ex. la aeromodele), ca lichid hidraulic special, cât şi pentru fabricarea izolatoarelor, celuloidului etc.
O mare parte din producţia mondială de ulei de ricin constituie materia primă principală la fabricarea lichidului de frână pentru automobilele cu sistem de frânare pneo-hidraulic.
Uleiul de ricin este vâscos, incolor (cu o uşoară nuanţă de chihlimbar), având un miros specific. Obţinut prin presarea la rece, uleiul se foloseşte pentru întreţinerea pielii capului stimulând creşterea părului sau ca purgativ în medicină (prin încălzire se pierde această calitate).
Turtele rezultate după extragerea uleiului pot fi folosite ca îngrăşământ organic, fiind bogate în azot şi fosfor. Ca furaj, acestea se pot folosi doar după o prealabilă opărire pentru eliminarea alcaloidului „ricinină” care este foarte toxic. Tulpinile şi întreaga masă vegetativă uscată de ricin poate folosi pentru obţinerea celulozei, fabricarea hârtiei, cartonului, plăcilor aglomerate şi a fibrelor textile grosiere.
Frunzele de ricin constituie hrana unor specii de viermi de mătase, crescuţi în unele ţări asiatice şi care produc o mătase albă sau brun-roşiatică, cu firul fin, cu un luciu puternic şi o calitate superioară.
Ricinul este şi o valoroasă plantă meliferă, unele varietăţi de ricin au şi importanţă ornamentală.

conf. Sorin MUNTEAN