În ultimul deceniu, rapița a devenit, din clasa plantelor oleaginoase, o cultură reprezentativă, în extindere ca suprafață și cu o creștere semnificativă a producției medii la unitatea de suprafață. Are multiple avantaje agronomice, dar și economice.
Ca plantă de climat temperat-răcoros, cu ierni mai blânde, este sensibilă la perioadele cu înghețuri aspre din iarnă, dar și la cele târzii din primăvară. Rapița are exigențe sporite față de sol – preferă soluri fertile, profunde, cu humus, bine aprovizionate cu elementele esențiale N, P, K, dar și cu o aprovizionare bună cu Ca, S și Mg, iar dintre microelemente, are o sensibilitate aparte la B. În acest cadru al calității solurilor pretabile acestei culturi, această plantă valorifică bine mediul slab acid-neutru-slab alcalin (cu pH 6,5-7,5), cu o fizică interioară caracterizată prin regim aerohidric optimal și percolativ.
Necesarul de elemente fertilizante al rapiței clasifică această cultură ca exigentă și rapace față de aprovizionarea naturală și cea creată prin fertilizările curente, iar după indicatorii cerințelor și necesarului de elemente nutritive, este evident o plantă cu consum ridicat de nutrienți și cu reacție pozitivă la fertilizare.
Pentru o tonă de semințe și produse secundare, rapița consumă 55 kg N, 40 kg P2O5, 50 kg K2O, 50 kg CaO, 25 kg MgO, 25 kg S-solubil și dintre microelemente cu consum major – 370-400 g/ha B. Analiza dinamicii absorbției și intensității acesteia pe parcursul ciclului de vegetație arată ca fază critică a nutriției rapiței și sensibilitate mare la aprovizionarea cu nutrienți perioada imediat după răsărire, ca și pe parcursul formării rozetelor și apoi un maxim al necesarului de elemente fertilizante de la începutul înfloririi la formarea și umplerea silicvelor.
Sistemele de fertilizare propuse au în vedere gestiunea fracționată și eșalonată a nutrienților, prin fertilizări de bază de tip NPK (MOP sau SOP), în doze de 300-400 kg s.c./ha (echivalent la 50/60-50/60-50/60 s.a./ha, iar în cazul SOP și 12,8% S) și mai bine, cu tipul NPK+S+Mg din kieserit, cu 400-500 kg s.c./ha (echivalent la 60/70-60/70-60/70 + 4 MgO + 7 SO3), încorporate la pregătirea patului germinativ. Intervenția fertilizantă de bază susține efectiv răsărirea bună și uniformă, mai ales că în frecvente situații, condițiile la însămânțarea rapiței sunt afectate de deficit de apă, iar ulterior efectul fertilizării de bază se canalizează în formarea rozetelor și evident în parcurgerea sezonului rece, cu plante mai viguroase, fără pierderi notabile.
La desprimăvărare, strategia de fertilizare corectă prevede cel puțin două fertilizări faziale care trebuie să aibă în vedere regenerarea și refacerea vegetației cu aplicarea de resurse cu N, în doze echivalente la 40-60 kg s.a. N/ha, care se poate realiza prin aplicarea de 150 kg AN/ha sau 100-120 kg uree/ha sau 150 kg CAN/ha și mai bine cu 150-200 kg s.c./ha din sortimentul NPK+Ca+Mg+B+Zn (din sortimentul 23-9-9+1,5 CaO+1 MgO+0,05B+0,05 Zn). Această intervenție fazială suplimentară, completată la 2-3 săptămâni înainte de înflorit, cu 100-120 kg s.c. uree sau 120-150 kg s.c. AN sau 120-150 kg s.c. NP+MgO+SO3 (18-18+5 MgO+ 10 SO3) deține efecte productive asupra culturii de rapiță și se încadrează în sistemul de fertilizare ca una dintre măsurile necesare maximizării cantitative și calitative a producției.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.