În ultimul deceniu, rapița a devenit, din clasa plantelor oleaginoase, o cultură reprezentativă, în extindere ca suprafață și cu o creștere semnificativă a producției medii la unitatea de suprafață. Are multiple avantaje agronomice, dar și economice.

Ca plantă de climat temperat-răcoros, cu ierni mai blânde, este sensibilă la perioadele cu înghețuri aspre din iarnă, dar și la cele târzii din primăvară. Rapița are exigențe sporite față de sol – preferă soluri fertile, profunde, cu humus, bine aprovizionate cu elementele esențiale N, P, K, dar și cu o aprovizionare bună cu Ca, S și Mg, iar dintre microelemente, are o sensibilitate aparte la B. În acest cadru al calității solurilor pretabile acestei culturi, această plantă valorifică bine mediul slab acid-neutru-slab alcalin (cu pH 6,5-7,5), cu o fizică interioară caracterizată prin regim aerohidric optimal și percolativ.

Necesarul de elemente fertilizante al rapiței clasifică această cultură ca exigentă și rapace față de aprovizionarea naturală și cea creată prin fertilizările curente, iar după indicatorii cerințelor și necesarului de elemente nutritive, este evident o plantă cu consum ridicat de nutrienți și cu reacție pozitivă la fertilizare.

Pentru o tonă de semințe și produse secundare, rapița consumă 55 kg N, 40 kg P₂O₅, 50 kg K₂O, 50 kg CaO, 25 kg MgO, 25 kg S-solubil și dintre microelemente cu consum major – 370-400 g/ha B. Analiza dinamicii absorbției și intensității acesteia pe parcursul ciclului de vegetație arată ca fază critică a nutriției rapiței și sensibilitate mare la aprovizionarea cu nutrienți perioada imediat după răsărire, ca și pe parcursul formării rozetelor și apoi un maxim al necesarului de elemente fertilizante de la începutul înfloririi la formarea și umplerea silicvelor.

Sistemele de fertilizare propuse au în vedere gestiunea fracționată și eșalonată a nutrienților, prin fertilizări de bază de tip NPK (MOP sau SOP), în doze de 300-400 kg s.c./ha (echivalent la 50/60-50/60-50/60 s.a./ha, iar în cazul SOP și 12,8% S) și mai bine, cu tipul NPK+S+Mg din kieserit, cu 400-500 kg s.c./ha (echivalent la 60/70-60/70-60/70 + 4 MgO + 7 SO₃), încorporate la pregătirea patului germinativ. Intervenția fertilizantă de bază susține efectiv răsărirea bună și uniformă, mai ales că în frecvente situații, condițiile la însămânțarea rapiței sunt afectate de deficit de apă, iar ulterior efectul fertilizării de bază se canalizează în formarea rozetelor și evident în parcurgerea sezonului rece, cu plante mai viguroase, fără pierderi notabile.

La desprimăvărare, strategia de fertilizare corectă prevede cel puțin două fertilizări faziale care trebuie să aibă în vedere regenerarea și refacerea vegetației cu aplicarea de resurse cu N, în doze echivalente la 40-60 kg s.a. N/ha, care se poate realiza prin aplicarea de 150 kg AN/ha sau 100-120 kg uree/ha sau 150 kg CAN/ha și mai bine cu 150-200 kg s.c./ha din sortimentul NPK+Ca+Mg+B+Zn (din sortimentul 23-9-9+1,5 CaO+1 MgO+0,05B+0,05 Zn). Această intervenție fazială suplimentară, completată la 2-3 săptămâni înainte de înflorit, cu 100-120 kg s.c. uree sau 120-150 kg s.c. AN sau 120-150 kg s.c. NP+MgO+SO₃ (18-18+5 MgO+ 10 SO₃) deține efecte productive asupra culturii de rapiță și se încadrează în sistemul de fertilizare ca una dintre măsurile necesare maximizării cantitative și calitative a producției.

În sinteză, deci, rapița este o plantă cu consum ridicat de nutrienți – N, K, P, iar S, Ca, Mg și B consumă mult mai mult decât alte culturi. După reluarea vegetației, înfloritul și formarea cu umplere a silicvelor sunt perioadele de consum maxim de nutrienți, macro și microelemente. În sistemele de fertilizare propuse, pentru eficiența productiv-calitativă și economică a culturii, se pot lua în considerare și alte observații:

• Se evită supradozarea azotului și aplicările unilaterale sau exagerate fără un aport de K, S, Ca, Mg și P, întrucât în aceste situații se pot determina creșteri luxuriante din toamnă ale plantelor, sensibilitate la efectul temperaturilor scăzute și mai târziu la aceste creșteri vegetative mari apar crăpături ale țesuturilor, întârzie înflorirea, iar coacerea este neuniformă.

• K ca element preponderent în fertilizare are efecte calitative, susține și reglează efectul azotului, dar poate deveni insuficient pe soluri ușoare-nisipoase. De aceea, aici este utilă aplicarea pentru a atenua efectele secetei, a limita atacul de boli.

• Sulful – în scopul realizării efectelor și complementarității N/S este util la această plantă care are un consum din acest element major înaintea altor culturi și, ca atare, aplicarea de N trebuie însoțită și susținută de aportul de S.

• B – este unul dintre microelementele rapiței. La insuficiența acestuia, rapița deține un sistem radicular și foliar slab dezvoltat, tulpinile sunt subțiri, cu leziuni și defecte de creștere, iar fertilitatea grăunciorilor de polen este slabă, ceea ce diminuează formarea silicvelor, numărul semințelor în silicve și o slabă rezistență la boli și stres.

• Sunt multe alte contribuții în tehnologia rapiței, unele cu caracter suplimentar-complementar de susținere și maximizare a producției și prin alte mijloace – aplicarea pe fondul fertilizărilor optimale la sol a unor produse foliare cu biostimulatori, cu aminoacizi sau microelemente, măsuri care susțin enzimatic metabolismul și fotosinteza la rapiță. Tot în acest cadru suplimentar se cunoaște practica în unele țări europene cu utilizarea de fertilizări foliare cu uree (20-25 kg uree/250 l apă) sau uree+MgSO₄, după scuturarea petalelor și începutul formării silicvelor, cu rezultate productive și calitative superioare.

Rezultatele de producție la rapiță obținute la S:C: Agricola Țigănași-Iași, printr-un sistem de fertilizare derulat prin aplicarea de bază a 400 kg. s.c./ha din sortimentul 14-14-14+kieserit și suplimentar de 200 kg s.c. AN/ha, confirmă că aici a fost posibilă obținerea în 2016 a unei producții medii de 5 t semințe/ha, așa cum S.C: Mecsol Galda-Alba, cu aplicare de bază a 400 kg s.c. NPK-SOP și în primăvară a 200 kg s.c./ha 27-13,5-0 obține în lotul demonstrativ 4750 kg/ha. Verificarea sistemelor propuse a fost eficientă și în alte condiții pedoclimatice din țara noastră, cu rezultate semnificative.