Deficitul de apă în sol în contextul anului agricol 2020/2021

Începutul anului agricol 2020-2021 s-a derulat în aceleași condiții atipice marcate de manifestarea deficitului de apă în sol, care a perturbat calitatea lucrărilor și însămânțarea culturilor de toamnă. Răsărirea grâului, ca și a rapiței, a fost neuniformă, diferențiată, în legătură cu rezerva de apă din sol în perioada respectivă.

Seceta, sol uscat

Rezultatele determinărilor realizate la nivel național de ANM în octombrie, prin metoda bilanțului apei din sol, atestă valori scăzute ale conținutului de apă care prezintă și caracterizează zone afectate de secetă pedologică moderată, dar și puternică și extremă, cu manifestarea cea mai gravă a fenomenului în sudul Olteniei, sudul și estul Munteniei și în Dobrogea. Încă se află cu conținuturi în limite scăzute și deosebit de scăzute ale acestui indicator suprafețe reprezentative din Câmpia de Vest (Banat și Crișana) și, de asemenea, în sudul Moldovei.

Este dificil de prognozat că eventualele precipitații, chiar dacă apar, ar putea acoperi deficitul de apă din sol, accentuat în ultimii cinci-șase ani în zonele menționate, pe fondul încălzirii globale și al extinderii unor fenomene de aridizare.

Situația menționată, extinsă și accentuată în deceniul trecut, cu prognoze care nu depășesc limitele manifestării secetei pedologice și atmosferice pe teritoriul țării noastre, impune esențial măsuri eficiente de refacere și extindere a sistemelor de irigații cu tehnologii agricole eficiente și management al resurselor, inclusiv al celor de apă.

În acest cadru, posibil de realizat doar în timp, sunt necesare măsuri de management specific modificărilor climatice cu aplicabilitate, într-un pachet unitar de activități, în producția vegetală care să prevină efectele grave ale secetei pedologice asupra culturilor agricole, să atenueze sensibilitatea ridicată a culturilor la acest fenomen și să diminueze pagubele produse la manifestarea persistentă și avansată a fenomenului:

1. Lucrările solului

Lucrările solului – de la cele de bază la cele de întreținere se impun în alternativa lucrărilor minime cu efect de menținere a rezervelor chiar reduse de apă în sol. Aici se înscrie și combaterea buruienilor ca cerință eficientă pentru a proteja rezervele de apă în favoarea culturilor agricole.

O alternativă utilă de prelucrare a solului propune concomitent cu efectuarea arăturii (chiar superficială sau cu discul) să se încorporeze și resturile vegetale de la cultura premergătoare, îmbunătățite ca raport C/N și descompunere proprie cu 150-200 l UAN. Orice aport de materie organică în această situație previne reducerea conținutului de humus, sporește capacitatea de reținere a apei în sol, ameliorează regimul nutritiv, fizic și microbiologic. Astfel, se atenuează vulnerabilitatea solurilor la acest factor complex de stres și diminuare a fertilității.

2. Fertilizarea

Fertilizarea – în condițiile deficitului de apă trebuie realizată la nivel moderat, echilibrată ca reprezentare a elementelor în structură complexă și eșalonată pe parcursul perioadei de vegetație. Excesul sau insuficiența în fertilizare sunt păgubitoare.

  • fertilizarea de bază se recomandă în alternativele complexe NPK, NPK+S+Mg, NP+Zn, pe fondul cărora o fertilizare la semănat (starter) asigură cumulat o răsărire uniformă, mai rapidă și previne întârzierea și neuniformitatea răsăririi culturii.
  • fertilizările faziale sunt utile cu realizare eșalonată, în conformitate cu necesarul de nutrienți pe fenofaze și în primul rând pentru perioada consumului maxim. Acestea trebuie legate de aport pluvial ocazional.
  • o atenție deosebită merită prezența potasiului (K) în compoziția sortimentelor aplicate, dovedit fiind că acest cation controlează regimul hidric al culturilor, reduce sensibilitatea plantelor la secetă (aici este utilă prezența potasiului în fertilizările de bază NPK, dar și în cele faziale, în primul rând la culturile tehnice și horticole mari consumatoare de potasiu). Sortimente de tipul 25-5-10, 16-16-8, 23-9-9+Mg+S+B+Zn se pot aplica cu efect pe fondul de bază NPK, NPK+S+Mg.

Alte abordări utile

  • la deciziile luate cu procurarea semințelor (culturi și genotipuri – soiuri, hibrizi) sunt utile orientări spre resurse vegetale cu toleranță la secetă și posibilități de adaptare la condițiile locale. Abordarea este utilă pentru toate culturile ce se vor însămânța în primăvară.
  • prevenirea la amplasarea culturilor și semănat a realizării unor densități ridicate și exagerate a acestora peste posibilitățile solurilor și a resurselor de apă și nutritive constituie o eroare tehnologică. Supradensitatea accentuează efectele negative ale secetei.
  • tendința de aridizare în aproape tot teritoriul țării determină cursiv și alte efecte – căderea nivelurilor freatice, debite mai reduse ale acestora și concentrarea în mineralizare a acestora. S-au constatat situații – în spațiile protejate legumicole – că irigarea prin picurare cu asemenea ape degradate calitativ constituie un pericol de salinizare la sol și determină o reducere chiar drastică a productivității culturilor. În aceste ape mineralizate, crește peste limite conținutul de săruri solubile, pe seama NaCl și a unui regim de salinizare cloruro-sodică, ceea ce impune măsuri de control permanent a apelor de irigare din resurse locale (puțuri) și amplasament mobil al solariilor. Acviferul freatic nealimentat pluvial nu poate satisface calitativ în aceste condiții apele de irigare pentru spații protejate.

Măsurile propuse nu au un caracter de efect exclusivist, dar pot fi coroborate cu alte acțiuni ce pot diminua cel puțin limitat efectele secetei pedologice în agricultură.