Floarea soarelui, cultura oleaginoasă cea mai importantă pentru zonele temperate, are și la noi în ultimele două decenii o extindere a suprafeței cultivate și o creștere a producției la unitatea de suprafață. S-a dovedit că o producție de 3-4 t semințe/ha valorificată superior contribuie efectiv la rentabilitatea fermelor vegetale.
Sistemele de fertilizare eficiente la floarea soarelui pornesc de la cerințele crescute ale acesteia față de sol și mediul nutritiv, de la specificul și dinamica nutriției, apreciindu-se că deține o exigență sporită față de fertilitate cu preferințe pentru aprovizionarea optimă cu humus, N, P, K, S, Ca, Mg și chiar unele microelemente (B, Zn și altele).
Indicatorii de consum nutritiv și necesar al elementelor fertilizante la această cultură dovedesc cerințe ridicate pentru cantitatea disponibilă a acestora, dar și particular pentru sortimentele de nutrient (Cs/t – 50 N, 30 P2O5, 60 K2O, 35 CaO, 20 MgO, 12 S). Este așadar o plantă cu consum major de N și K, ridicat de Ca, apoi de P și nu în ultimul rând de S+Mg. Nutriția acestei plante și acumularea substanței active dovedesc un interval critic de 30-40 de zile de la răsărire datorat slabei reprezentări a sistemului radicular, apoi o creștere vegetativă viguroasă până la formarea butonului floral, după care se instalează până la sfârșitul umplerii semințelor fenofaza de consum maxim al elementelor fertilizante.
Perioadele critice inițiale se pot depăși prin fertilizări de bază și la semănat, ambele cu conținut complex și cronologic, cu cele faziale pentru susținerea nutriției maxime, cunoscându-se din biologia și nutriția acestei plante că până la sfârșitul înfloririi se acumulează 69-70% din substanța uscată, 90-92% din N, 50-55% din P2O5 și 85-86% din K2O. Floarea soarelui este și o cultură cu mare consum de apă și valorificarea superioară a fertilizării este dependentă de acest factor, de aceea cu acest început de an, pe fondul unui deficit multianual de umiditate în sol se recomandă doze moderate de îngrășăminte, cu încorporare bună și lucrări minime ale solului care au efect pozitiv în menținerea rezervei de apă.