Abordarea sistemelor de fertilizare la porumb are loc în concordanță cu cerințele față de sol și nutriție a acestei culturi și în dependență de alți factori ecologici. Deși are adaptare la areale ecologice mari, deține un sistem radicular profund, are un important necesar de elemente nutritive și apă. Este un consumator de nutrienți esențiali (Cs – kg/t 28-30 N, 16-18 P2O5, 30-32 K2O, 10-12 CaO, 4-5 MgO și 3-4 SO3), dar e sensibil și la insuficiența de Zn și chiar răspunde bine la efectul aplicării Zn sau combinații Zn+B pe fond de NPK. Contextul climatic al anului 2020 cu un început ce deține alternanțe de temperatură, cu deficit de precipitații, toate pe un fond de umiditate devenit critic pe o perioadă multianuală în majoritatea zonelor țării impune atenționări de raționalizare și tehnologii alternative. Se impune astfel un proiect de fertilizare la porumb pentru anul agricol 2020 care să asigure necesarul de elemente (după producție și Cs), realizabil parțial prin fertilizarea complexă de bază la pregătirea terenului și apoi cronologic se are în vedere necesitatea de a atenua efectele cumulate ale deficitului de apă din sol, în fenofaza critică de la germinare și răsărire printr-o altă fertilizare cu efect de stimulare (starter) la semănat. În continuare, după depășirea fenofazei critice inițiale, se impune completarea necesarului de nutrienți pentru fenofazele de creștere vegetativă și mai ales pentru fenofaza consumului maxim de la mătăsire la coacerea în lapte. De aceea este utilă fertilizarea fazială – suplimentară, ce completează și corectează intervențiile anterioare.