Îngrășăminte organice în tehnologii conservative și regenerative

Îngrășămintele organice, prin efectele complexe (fizice, chimice și biologice), au un rol nutritiv pentru culturi și ameliorativ pentru soluri. Esențial, acestea dețin un rol determinant în calitatea și cantitatea humusului, cu aport disponibil de energie pentru soluri, previn instabilitatea funcțiilor solului, reduc vulnerabilitatea acestora la factori de stres și în final asigură productivitatea solurilor.

Încadrarea specială pentru fertilizanții organici derivă din natura lor și din efectul de valorificare multiplă la soluri și la culturi, cu efect ameliorativ special la solurile degradate, poluate și aflate în reconstrucție productivă sau ecologică. Se pretează la tehnologii agricole și horticole, inclusiv din spații protejate, pentru aportul total de compuși organici și minerali. Au o utilitate obligată a folosirii în toate alternativele ecologice, dar și în tehnologiile conservative și regenerative, precum și în cele performante de tip intensiv, în care formulele de fertilizare C + NPK sau C + NP (deci organominerale) sunt performante.

În categoria îngrășămintelor organice, se includ după proveniența lor în naturale și reziduale:

1. Produse secundare din zootehnie: gunoi de grajd, nămol, urină, dejecții agricole. Acestea dețin N, S și P în compuși organici primari și secundari, parțial sub formă minerală, cu elemente deci organogene care devin accesibile prin mineralizare. În acești compuși, K-mobil este reținut ionic, Ca+Mg este în săruri ale acizilor humici, iar microelementele sunt încorporate în complexe proteice mineralizabile. Efectul lor este în raport cu solul și culturile.

2. Resturi vegetale, culturi speciale, sedimente organice naturale: resturi de la culturi, îngrășăminte verzi, turbă. Aceste produse reziduale, de regulă de la culturi, se pot încadra printr-un management eficient și include în măsurile de creștere a conținutului de C-organic al solului, prin reglarea C/N devin măsuri regenerative și conservative pentru humusul solurior.

3. Reziduuri orășenești, composturi: nămolul de la epurarea apelor și composturile organice. Tehnologiile de preparare, din compuși fermentescibili, dau efecte chimice, fizice și microbiologice, contribuie la realizarea unor compuși eficienți cu efect humifer și implicit pozitiv pentru soluri și culturi. Sunt pretabile într-un cadru conservativ și regenerativ pentru materia organică și C-organic din soluri.

Efectul conservativ și regenerativ al materiei organice este consemnat direct sau în formele organominerale, cu contribuții complexe de modelare a conținutului de humus al solului, care se pot sintetiza astfel:

• Se restituie pierderile de C-organic și humus din soluri în scop de echilibrare a procesului mineralizării prin acțiune humiferă;

• Dețin un aport organic cu input de ordin energetic care stabilizează echilibrul humic prin procesele componente și cu efecte de evoluție ascendentă a nivelului de humus;

• Reglează prin acest aport echilibrul nutritiv, potențează interacțiunea componentei organice cu cele minerale, echilibrează nutriția, cu efect de productivitate a solurilor prin formulele de fertilizare C+NPK sau C+NP;

• Realizează efecte de reconstrucție a arealelor poluate prin degradare nativă sau istorică, prin susținerea efectelor metodelor de reconstrucție ecologică și redare în circuitul ambiental sau agricol al mediului.

Tehnologiile propuse cu caracter conservativ, regenerativ bazate pe suport și aport organic, organomineral pot avea caracter specific și particular pentru fiecare studiu caz, cu implementare în proiecte eficiente.