Agricultura regenerativă reduce efectele încălzirii globale, contribuie la asigurarea securității alimentare

Agricultura regenerativă, prin tehnologiile eficiente în fertilitate, protecția solului și a mediului influențează distinct semnificativ capacitatea de tamponare și în rezultantă vulnerabilitatea mediului la efectele schimbărilor climatice în soluri, pe baza unor mijloace și efecte directe și de lungă durată.

• În primul rând, practicile de fertilizare organică și organominerală se direcționează cu efecte mai ales pentru dinamica pozitivă a MOS și COS, din care rezultă un echilibru stabil, solid și de lungă durată a solurilor;

• Implementarea predominantă a fertilizării organominerale, cu un management real și al resturilor vegetale incumbă în soluri procese fizice, chimice și biologice favorabile, centrate ca efect în protecția, conservarea și creșterea rezervei de materie organică și C-organic;

• Un management rațional al MOS și COS, humificarea în echilibru și mai ales distinct peste mineralizare controlează nivelul emisiilor CO2 și creează eficiență sechestrării carbonului.

• În ansamblul echilibrului funcțional sol-plantă, cu efect în regenerarea humusului, biodiversitatea culturilor și a asolamentelor, toate acestea potențează rezistența și asigură parțial adaptare la modificările climatice;

• În cadrul tehnologiilor regenerative se pot atinge obiective care vizează schimbări majore de utilizare și management, cu etape de conversie a modului de folosință a terenului. Proporția ridicată de graminee și leguminoase în asolamente, conversia la pajiști, regularizarea regimului rețelelor hidrografice, alte măsuri de conservare a apei determină actualitate în creșterea MOS și COS, ambient echilibrat, cu diminuarea efectelor încălzirii globale.

În sistemele regenerative, obiectivul esențial pentru mediu este de a asigura echilibru și sănătate componentelor prin măsuri de sustenabilitate, cu costuri raționale și rezultate ce asigură în timp durabilitatea măsurilor:

• Din punct de vedere al asigurării securității alimentare, un mediu sănătos și judicios construit evident că se delimitează în timp și spațiu printr-o producție agricolă ce asigură securitatea alimentară în condiții de efecte și raționalizare.

• Rezultatele de producție prin sistemele de fertilizare preponderent regenerative au la bază interacțiunea și potențarea reciprocă a celor două componente esențiale – organică și minerală (NP, NPK), cu rezultate de producție (kg/ha, t/ha) și de calitate superioară (producție de proteine, glucide, grăsimi, minerale etc.) care se obțin eminamente cu fertilizanții naturali sau organici.

Această dispoziție sau superioritate organominerală se regăsește în final în: cantități mai mari de produse agricole consumabile, stabilitate în efecte și producție, cantitate superioară de substanțe utile, mediu agricol și de viață sănătos, echilibru în ecosisteme, cu precizarea că performanțele de calitate superioare ale producției agricole din sisteme regenerative susțin rația alimentară, umană și animală și, implicit, calitatea vieții.

Rezultanta C+NPK > NPK intensiv > C > NPK mediu > NP > N susține superioritatea în promovarea sistemelor regenerative, cu efecte în producția și calitatea vieții, de promovare a unui mediu sol-plante în biodiversitate, cu conservarea apei, controlul de purificare a aerului și ambient convenabil unui standard de viață ridicat.