Gestionarea resturilor vegetale ca sursă de C-organic

1. Resturile vegetale de la culturi - tehnologii organominerale


Resturile vegetale de la culturi pot constitui surse de substanțe organice pentru soluri cu importantă majoră mai ales în condițiile cantităților limitate de îngrășăminte organice de proveniență animalieră. În organele vegetative sau de acumulare a substanțelor sintetizate din care provin pot fi considerate că dețin o compoziție organo-minerală complexă ce poate ameliora conținutul și calitatea humusului şi aportul de nutrienți pentru sol (tabelul 1).


Tabelul 1.

Compoziția nutritivă procentuală a resturilor vegetale (după diferiți autori)


Utilizarea acestor produse vegetale se poate realiza în măsuri de modelare a indicilor fertilității solurilor:

  • pot fi menținute la suprafața solului, cu efect de prevenire a eroziunii solului (ca „mulci”) sau se gestionează cu efecte ameliorative în alternativele de “agricultură conservativă”(cu prevenire a eroziunii, beneficii în regimul hidric și modelarea conținutului de C-organic în sol).

  • abordarea cea mai avantajoasă pentru agricultura țârii noastre, cu sisteme agricole predominant convenționale, resturile vegetale se pot utiliza cu avantaje sporite în sistemul sol-plantă prin introducerea lor în stare prelucrată fizic și la unele nutritiv urmate de încorporare în sol prin arături de vară și toamnă.


În această alternativă care se finalizează prin formarea unei componente organice din resturi vegetale în fertilizări organo-minerale sunt două situaţii distincte:

  • resturi vegetale bogate în celuloză, hemiceluloză şi lignine cu conţinuturi reduse de azot total (Nt< 1%), la fel minimă reprezentare a proteinelor, mai concentrate în K şi Ca, cu raport C/N>25 (frecvent 80-100). Pentru facilitarea descompunerii acestora şi potenţare la formarea humusului (mineralizare+humificare), raportul C/N a acestora se poate regla şi corecta prin adaus şi aport mineral de N din îngrășăminte chimice în cuantum 6-8 kg s.a.N şi 3-4 kg s.a.P2O5 sau numai 8-10 kg s.a N /t de fertilizant celulozic (la alegere din 150 -200 kg UAN; 150kg CAN, 150 kg AN, 120 kg uree, 150 kg NP 27:13,5:0).

În categoria acestor resturi vegetale sunt incluse: paiele de la cereale, coceni de porumb, etc.

  • pentru a doua categorie de resturi vegetale cu raport C/N <25-30 şi conţinut de azot total mai mare (Nt>1%), eventualul adaus mineral poate fi benefic pentru sporirea dezagregării (descompunerilor) şi obţinerea unui humus de calitate (bine reprezentat în N). Adausul mineral, în ambele situaţii, previne imobilizarea microbiologică a azotului din rezervele solului şi chiar din conţinutul resturilor vegetale cu urmări în declanșarea unor dereglări de nutriţie în prime faze de vegetație a culturilor, în circuitul azotului în sistemul sol-plantă.

În categoria resturilor vegetale cu raport C/N <25-30 şi conţinut de Nt (Nt>1%) se încadrează frunzele şi vrejii leguminoaselor , frunzele de sfeclă zahăr şi cartof, etc.

Datele obţinute în experienţele de lungă durată recomandă sisteme de fertilizare organo-minerale în care componenta organică se obţine din tehnologiile sus menţionate iar prin fertilizări de reglare a necesarului total de elemente la nivelul cerinţelor culturii în cauză, se aplică îngrășăminte minerale simple sau complexe pentru obținerea producțiilor scontate.




2. Alte surse vegetale pentru încorporare ca surse de C-organic


2.1. Îngrășăminte verzi: Specii cu masă vegetală bogată și cu creștere rapidă- îmbogățirea solului în materie organică, nutrienți, ameliorare a însușirilor fizice, chimice şi microbiologice ale solurilor:

  • specii leguminoase: mazăre, măzăriche, lupin, sparcetă, trifoi, (aport de N simbiotic), neleguminoase- crucifere: muștar, rapiță, graminee- secară ovăz, raigras;

  • Fertilizare: NP sau NPK (N30-40; P2O5 30-40; K2O 40-60).

  • Încorporare în sol: la fenofază cu biomasă maximă şi turgescență, la înflorit.

  • armonizarea structurii speciilor, pe soluri cu limite de calitate.


2.2. Composturi - rezultatul biosintezei din resturi vegetale, animale sau industriale:

  • deșeuri vegetale: celulozice – paie, pleavă, coceni, vreji, tulpini de plante cu raport C/N ridicat (40-100);

  • deșeuri gospodărești: iarbă, frunze, rumeguș, tot cu raport C/N ridicat (80-500);

  • deșeuri din creșterea animalelor: gunoi de grajd, urină, must de gunoi, tulbureală, nămoluri zootehnice (cu C/N <10-15 ).


Faze de formare: descompunere + maturare. Un compost maturat – 0,3–0,5%N; 0,1–0,3%P2O5; 0,3-0,6% K2O. Raport C/N final -15-20.


Utilizare - în legumicultură / spații protejate. Acțiunea fertilizantă este de durată dar se reduce mai repede decât a gunoiului de grajd.


Sortimentele sus menționate (resturi vegetale, îngrășăminte verzi, composturi) se utilizează prioritar în sisteme de fertilizare organo-minerale, pentru protecția calităţii solurilor.

69 afișări0 comentarii