top of page

Microelementele în agricultură: utilizarea ca îngrășăminte

Microelementele (Fe, Mn, Cu, Zn, B, Mo ș.a.) au o încadrare detașată în clasificarea elementelor fertilizante. Categoria aceasta se distinge prin concentrații reduse în substanța uscată (s.u.) vegetală, nu depășesc 0,01% din s.u., în limitele de variație de N x 10⁻² – N x 10⁻⁶ % din s.u. Ca aprovizionare în ppm: Fe – 400-1000 ppm, Mn – 25-100 ppm, Cu – 15-50 ppm, Zn – 12-60 ppm, B – 12-80 ppm, Mo – 2-4 ppm.


Caracteristici generale:


- roluri esențiale ca macroelementele (N, P, K, S, Ca, Mg), dar mai puțin plastice, constitutive ale materiei vegetale, ci preponderent enzimatice, catalitice, în procesele metabolice vitale ale plantelor. Poate face aici excepție B, care pe lângă efectele enzimatice, se poate regăsi în membranele celulare și ale țesuturilor, alături de Ca, cu rol plastic.

- Se aplică în doze mult mai reduse decât macroelementele și se manifestă efectiv cu roluri pe fondul fertilizărilor la sol (uneori completate de foliare), cu macroelementele esențiale.


Roluri specifice:


Fierul:

  • în fotosinteză, la elaborarea clorofilei, în circuitul azotului, la fixarea simbiotică a acestuia, activează hormonii de creștere;

  • deficiența se mai numește cloroză ferocalcică, la vița de vie și pomi fructiferi. Prevenția acesteia se realizează prin portaltoi toleranți la mediul carbonatic (carbonați, bicarbonați). În general, tratamentele la sol și foliare au slabă eficiență. Modelarea agrochimică a solului prin fertilizări organominerale. Carența de Fe la pH > 7, CaCO₃ activ > 6%.

Manganul:

  • bună reprezentare în solurile acide, mărește fitotoxicitatea acidității datorată mai ales Al-mobil. Au un consum ridicat de Mn cerealele păioase, leguminoasele, unele legume, pomii și arbuștii fructiferi.

  • activator al enzimelor oxidoreducătoare, iar cu alte microelemente (Fe, Cu, Zn) este activ în fotosinteză, esențial în reducerea nitraților (cu Mo). Activ în proteosinteză, activează rezistența la stres. Carența în Mn la pH > 7 la soluri amendate și reamendate, cu Mn accesibil sub 2-5 ppm.


Cuprul:

- roluri multiple enzimatice, prezent în cloroplaste, cu rol în sinteza proteinelor și hidraților de C. Catalizează fixarea N2 și reducerea nitraților. Favorizează lignificarea pereților celulari, rezistența la boli și dăunători. Cu B, influențează pozitiv viabilitatea polenului și fecundarea florilor. Chimismul și translocarea în sistemul sol-plantă se leagă de pH (este mai activ în mediul acid) și de conținutul de materie organică (se reduce la aprovizionarea cu humus). Carența de Cu la pH > 7-7,5, Cu accesibil < 1-2 ppm, humus peste 3,5%.

Zincul: roluri enzimatice, participă la constituția a peste 70 de enzime, implicat în sinteza proteinelor, hidraților de C, cloroplastelor. Activează clorofila, dar și creșterea plantelor. Sunt unele plante mari consumatoare de Zn: porumbul, leguminoasele, vița de vie, pomii fructiferi. Carența în mediul alcalin, carbonatic, la pH > 7 (mai ales cu CaCO3 în sol > 30%), Zn accesibil sub 1 ppm, în soluri suprafosfatate (cu P-mobil > 100 ppm).


Borul: roluri enzimatice, dar și plastice, în consistența membranelor. Influențează enzimatic sinteza proteinelor și mai ales a hidraților de C. Rol ecologic în germinarea, viabilitatea polenului, susține înflorirea și fructificarea. Susține toleranța la unii factori de stres (exces de Al și de poluanți).

Sunt mari consumatoare de B sfecla de zahăr, rapița, varza, conopida, țelina, dar și unii pomi fructiferi și vița de vie. Carența B-hidrosolubil < 0,2-0,3 ppm, B-total < 15 ppm.


Molibdenul: are cea mai slabă reprezentare în țesuturile vegetale, comparativ cu toate microelementele (0,5-1,5 ppm din s.u.) (cu excepția leguminoaselor). Are un rol bine definit în circuitul N, majoritatea funcțiilor sale se leagă de metabolismul N, cu efecte în cantitatea și calitatea proteinelor. Implică pozitiv N-organic în fotosinteză, în sinteza clorofilei și a glucidelor. Deficiența de Mo la conținuturi de Mo-total < 0,2 ppm și Mo-accesibil < 0,04 ppm (la pH acid).


Utilizarea fertilizanților cu microelemente:

- Aplicările îngrășămintelor cu microelemente se fac după un studiu agrochimic al conținutului acestora în sol și plantă.


La sol: Produsele fertilizante sunt preponderent din sortimentele de tip NPK+ și NP+ (adică cu macro și microelemente), în care se introduc: Zn (ca ZnSO₄ sau ZnO), B (borax sau acid boric), Cu (CuSO₄), Mn (MnSO₄), Fe (FeSO₄), Mo (molibdații de NH₄ și Na). Se practică și fertilizarea organominerală în care microlementele sunt introduse cu chelații specifici fiecăruia.


Plantă: Îngrășăminte foliare, de regulă cu conținut de macro și microelemente.

  • Doze – Sol: B – 2-5 kg s.a./ha, Zn – 5-10 kg s.a./ha, Mo – 1-5 kg s.a./ha, Cu – 1-10 kg s.a./ha, la soluri organice 10-15 kg/ha, Mn – 5-30 kg s.a./ha

  • Foliar: Soluții – 0,3-0,5-1,0%.


Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


Commenting has been turned off.
bottom of page