top of page

Practici agricole de sechestrare a carbonului în sol

Introducere


Sechestrarea carbonului are semnificația transferului de carbon din atmosferă în alte sisteme capabile să-l depoziteze cu utilizare rațională.


Agricultura își propune să acționeze pentru eliminarea CO2 din atmosferă prin sisteme de agricultură sustenabilă care captează carbonul prin fotosinteză și îl stochează ca biomasă vie (în plante) și C-organic în sol (COS). Acest obiectiv realizat contracarează încălzirea globală prin reducerea inputurilor industriale (cu emisii de gaze, diminuează efectul de seră) și sporeşte substanțial C-organic din sol (COS) cu efecte durabile în fertilitatea solului și productivitatea acestuia.


Experiențele de lungă durată din lume și România arată pierderi de C-organic și humus mai mari în primii 25- 30 de ani condiții în care aplicarea de îngrășăminte organice și organo- minerale (cu fondul mineral NP și NPK) diminuează pierderile și sistemul se îndreaptă spre o anumită stabilitate în care materia organică a solului (MOS) mineralizată se egalizează cu noua materie organică (MOS) adăugată prin tehnologii sustenabile de fertilizare (C+NPK). Evident că durata sechestrării (prin aceste sisteme de fertilizare) și saturarea cu C depind de indicatorii de sol și aportul efectiv de fertilizanți (inclusiv alte condiții – lucrarea solului, temperatura din sol și atmosferă, tehnologii, asolamente, etc).


Practici agricole de sechestrare a carbonului


1. Culturile anuale versus perene, diversitatea speciilor:


Date acumulate, tot în experiențele de lungă durată, arată pierderi ridicate de C-organic sub plantele anuale prășitoare față de cele cu acoperire mai ridicată a terenului. (porumb față de grâu, timoftică, etc).


Cunoașterea raportului C/N pentru părțile aeriene și subterane ale plantelor permite control și monitorizare reală a sechestrării carbonului în dependență de biologia plantei, talia, dezvoltarea sistemului radicular cu remanență în sol, etc. Fără tăgadă efectul plantelor perene și a celor amelioratoare este semnificativ mai ridicat în sechestrarea carbonului în sol.


2. Rotațiile și asolamentele:


Pierderile de COS sunt dependente de specificul și compoziția rotațiilor din sistemul de agricultură: acestea sunt mai reduse la asolamente raționale și echilibrate (prăşitoare/restul culturilor), scad la mare diversitate a culturilor, cresc la alternativele în care pierderile reprezintă peste 60 la sută din totalul plantelor. Un factor ameliorator poate fi și diversitatea vegetației inclusiv din punct de vedere al sistemului radicular (volum explorat, greutate, înrădăcinare), (biomasă şi distribuţia radăcinilor). Fertilizarea rațională, echilibrată sporeşte efectul specific al rotației culturilor la sechestrarea C-organic şi crearea unei biodiversități .


3. Fertilizarea:


Oferă, tot pe baza experiențelor de lungă durată, dovezi că fertilizarea rațională, mai ales organo-minerală, diminuează pierderile de carbon organic, față de cea minerală care poate dubla pierderile anuale de COS. Întrucât transformările COS se leagă de circuitul N-lui ca şi al S-lui, P-lui, pierderile de carbon sunt urmate și de cele ale nutrienților organogeni .

În sistemele de fertilizare legate de efectul asupra COS și sechestrării carbonului, în sistemele organo-minerale, un loc aparte îl constituie managementul resturilor vegetale ca o componentă organică esențială. Echilibrarea fertilizării, prezența aporturilor organice în diferite sortimente, controlează randamentul sechestrării carbonului.


4. Lucrările solului: se fac mai multe precizări ce conduc la:


- aratul convențional și repetat sporește oxidarea intensă inclusiv mineralizarea și pierderile de COS, poate şi destructura solul la realizarea lor în epoci neprielnice;

- arăturile convenţionale, ralizate pe suprafeţe erodate sau în eroziune, sporesc pierderile de CO2 şi măresc efectul tehnologiilor non-tillage.


5. Schimbările climatice:


Sechestrarea C-organic, prin efectele şi măsurile enunţate, are un efect de diminuare a influenţelor multiple ale încălzirii globale. Îmbunătăţirea practicilor agricole şi forestiere, reaşezate şi raţionalizate inclusiv echilibrul fertilităţii pot diminua efectul încălzirii globale.


Concluzii


În prezent, pentru implementarea unor sisteme agricole sustenabile, reducerea pierderilor de COS şi creșterea MOS, constituie obiective esenţiale în reconstrucţia fertilității şi sporirea randamentelor vegetale. Măsurile eficiente în sechestrarea C-organic fac parte integrantă şi determinantă din proiectele de implementare a sistemelor agricole sustenabile.

Postări recente

Afișează-le pe toate

Komentarze


bottom of page