Procesul de însilozare

În luna septembrie se desfășoară una dintre cele mai importante activități pentru asigurarea furajelor în perioada de stabulație: recoltarea și însilozarea porumbului.

Cultura de porumb destinată însilozării ajunge la sfârșitul lunii august – început de septembrie în faza optimă de recoltare pentru însilozare, și anume, aceea când bobul are consistența cerii, iar conținutul în apă al plantei întregi este de 68-70%.

Campania de recoltare trebuie bine organizată astfel încât să dureze un timp cât mai scurt, pierderile să fie cât mai reduse (mașinile de recoltare bine reglate, mijloacele de transport corect etanșate).

Procesul de însilozare constă din două faze: o fază aerobă, când procesele de respirație sunt active, și o fază anaerobă, când predomină fermentațiile.

La recoltare, celulele plantelor sunt vii și continuă să respire și după însilozare până la epuizarea oxigenului încorporat în masa materialului vegetal. Prin respirație, glucidele solubile sunt oxidate rezultând apă, bioxid de carbon și energie (căldură).

În primul rând, o parte din glucidele solubile sunt consumate rezultând diminuarea cantității de acid lactic care se formează prin fermentație.

În al doilea rând, căldura care se degajă ridică temperatură masei vegetale însilozate; iar dacă temperatura crește peste 40 ℃ digestibilitatea proteinei scade simțitor. Ridicarea temperaturii poate să conducă, în unele cazuri, chiar la auto-aprinderea silozurilor. Este esențial ca, prin tehnici adecvate – mărunțirea fină a materialului vegetal și tasarea energetică, să se încorporeze cât mai puțin aer în masa vegetală care se însilozează.

Durata de însilozare trebuie să fie cât mai mică, adică expunerea furajului tasat la aer să dureze cât mai puțin. Reducerea acestui timp se face printr-o bună organizare a procesului de recoltare-însilozare, printr-o tasare corespunzătoare și prin acoperirea imediată a silozului cu folie de polietilenă peste care se așază cauciucuri sau baloții de paie. Reușita însilozării depinde de instalarea rapidă a anaerobiozei.

În condiții de anaerobioză totală, bacteriile lactice homofermentative produc acid lactic din glucide solubile până se ajunge la pH-ul critic. În acest moment, fermentațiile se opresc, iar materialul însilozat, datorită prezenței acidului lactic, poate fi păstrat o perioadă îndelungată păstrându-și însușirile valoroase.

Pentru reușita anaerobiozei este foarte important ca tocarea furajului să se facă la dimensiuni optime, aceasta permițând o stratificare mai rapidă a microflorei de fermentație, o formare mai rapidă de acizi în nutrețul însilozat. Mărunțirea se face în funcție de materialul însilozat. La porumb ultimele cercetări recomandă 4-7 mm (pentru a se zdrobi bobul), iar la ierburi poate fi ceva mai mare.

Fermentația este aproape încheiată după 3-5 zile. După 1-2 săptămâni, toți germenii fermentațiilor nedorite sunt morți, la fel și o parte din bacteriile lactice. După 4-6 săptămâni se ajunge la pH-ul critic și la stabilitatea silozului. Din acest moment, furajul însilozat poate fi folosit în hrana animalelor.

 

Prof. univ. dr. Ioan Rotar