Resturile vegetale – resurse humifere pentru soluri

Monitorizarea agrochimică a fertilității solurilor agricole din țara noastră (prin ICPA, OSPA, SCDA) a permis delimitarea suprafețelor cu situații precare ale aprovizionării cu humus și elemente fertilizante esențiale. Între aceste rezultate se remarcă definirea suprafețelor cu conținut scăzut de humus (sub 2%) pe 7,485 mil. ha (51% din suprafața agricolă și 80% din arabil), situație care în contextul unei agriculturi durabile și sustenabile poate determina multiple stări de impact, de periclitare a fertilității, de sporire a vulnerabilității solurilor și cu efect negativ în productivitatea culturilor vegetale.

Date analitice multianuale confirmă în continuare că nivelul conținutului de humus din soluri este supus permanent, natural dar și antropic prin tehnologii curente, la un proces de destrucție prin mineralizare în care substanțele humice decompozabile, biologic și fizico-chimic, se diminuează cantitativ și calitativ și astfel pun la dispoziția plantelor azotul și alte elemente organogene ale humusului. Așadar, mineralizarea humusului afectează negativ rezerva acestuia din sol și în sens pozitiv rezerva nutritivă pentru plante, dar sub nivelul necesarului producțiilor vegetale. În acest context, se impune un management eficient al resurselor de sol și inputurilor tehnologice care să includă prioritar măsuri de atenuare a reducerii conținutului de humus din soluri și echilibrare a mineralizării prin aplicarea de resurse organice sau organominerale ce pot conduce la o sinteză de noi substanțe humice compensatorii pentru cantitățile de humus dislocate din soluri. În aceste măsuri se includ aplicări sistematice sau periodice de îngrășăminte organice, dejecții animaliere, îngrășăminte verzi, resturi vegetale de la culturi care, în aplicări organominerale, cu adaos de fertilizanți minerali s-au dovedit eficiente în timp în ameliorarea bilanțului humic din soluri și asigurarea unei productivități stabile la culturile agricole (tabelul anexat).

Tabel: Efectul de durată (50 ani) al fertilizării organominerale

SCDA Livada – sol brun luvic, aplicare gunoi de grajd 20 t/ha la 5 ani și anual N100P80K60

Varianta Humus %

0 CaCO3

5 t/ha CaCO3
1.      Nefertilizat 1,88 1,78
2.      Fertilizat organomineral 2,46 2,52

Acest exemplu evidențiază că după 50 de ani de fertilizare organominerală solul poate trece prin modificarea conținutului de humus într-o categorie superioară de aprovizionare și de calitate (humus 2-4%).

Resturile vegetale de la culturi (paie, coceni și tulpini de la porumb, tulpini de la floarea soarelui, vreji de la cartof, colete și frunze de la sfecla de zahăr) au devenit datorită cantităților limitate de îngrășăminte organice animaliere surse utile în redresarea humiferă a solurilor. Aceste resurse organice reziduale de la culturi sunt bogate în primul rând în celuloză, hemiceluloză și lignină, au cantități mici de proteine și glucide, iar dintre elementele esențiale sunt mai concentrate în K, apoi mult mai puțin în N, S, Ca, P. Aplicarea acestor resturi vegetale cu conținut de C și majoritatea lor scăzut în N (deci cu raport C/N diferit) necesită măsuri pentru sporirea eficienței lor:

  • mărunțire fizică la 5-8 cm și împrăștiere uniformă pe suprafața aferentă aplicării
  • redresarea raportului C/N în vederea susținerii efectului de descompunere a materialului vegetal, dar și de încadrare în formarea unui humus de calitate (tabelul anexat)
  • regimul azotului și calitatea acțiunii benefice a resturilor vegetale se poate susține prin aport de îngrășăminte minerale în cuantum de 6-8 kg N s.a. și chiar 2-4 kg P2O5a. la tona de îngrășământ celulozic (la alegere cu 150 l UAN, 150 kg CAN, 150 kg AN, 120 kg uree sau 150 kg NP 27-13,5-0 la 1 ha).

 

Tabel: Raportul C/N și oportunitatea utilizării resurselor minerale

Resursa organică Raport C/N Resursa organică Raport C/N
Dejecții animaliere 28 Îngrășăminte verzi legumin. 13
Dejecții avicole 8 Îngrășăminte verzi nelegumin. 20
Rădăcini legumin. 25 Paie cereale 92*
Rădăcini cereale 64* Tulpini porumb 64*

*Necesită obligatoriu reglarea raportului C/N prin aport mineral

– încorporarea în sol a materialului vegetal astfel preparat se face cu arături la 20-22 cm sau superficiale, urmărindu-se uniformitatea lucrării și a încorporării cât mai bune a resturilor vegetale.

Promovarea resturilor vegetale preparate pentru îmbunătățirea compozițiilor și a efectului asupra productivității solurilor și managementului componentelor organice ale acestora poate deveni o măsură radicală de menținere a fertilității și a resurselor de mediu pe termen chiar durabil.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.