Subiect: Cydalima perspectalis Walker, 1859, un dăunător al buxusului apărut în România

AGRIM Forumuri Entomologie Cydalima perspectalis Walker, 1859, un dăunător al buxusului apărut în România

Vezi 5 fire de răspunsuri
  • Autor
    Mesaje
    • #1697

      Specia a pătruns pe continentul european în anul 2007 (în Germania) de unde s-a răspândit în aproape toată Europa. În ţara noastră a fost semnalat prima dată în anul 2010. Această specie poate determina oscarea plantelor de buxus. Aşa s-a întâmplat şi în zona Clujului în anul 2016.

    • #2015

      În zona Clujului, până în ultimii ani plantele de Buxus sempervirens erau frecvent atacate de Monarthropalpus buxi Geoff. şi Psylla buxi L., specii care afectau puternic valoarea estetică a plantelor. Din anul 2015 în această zonă a fost semnalată şi o altă specie, omida păroasp a buxusului, Cydalima perspectalis Walker. Este un dăunător deosebit de periculoas datorită răspândirii rapide şi agresivităţii cu care atacă plantele.
      Specia face parte din ordinul Lepidoptera, familia Crambidae şi are originea în estul Asiei. În literatura de specialitate şi pe websources se regăseşte sub diferite sinonimii, acestea fiind: Cydalima perspectalis Walker, 1859; Diaphania perspectalis Walker, 1859; Glyphodes albifuscalis Hampson, 1899; Glyphodes perspectalis Walker, 1859; Neoglyphodes perspectalis Walker, 1859; Palpita perspectalis Walker, 1859; Phacellura advenalis Lederer, 1863; Phakellura perspectalis Walker, 1859.
      În Europa a fost semnalată pentru prima data în anul 2006, în sud-vestul Germaniei, fiind introdusă cu butaşii de buxus infestaţi. Apoi specia s-a răspândit rapid în celelalte ţări europene.
      în anul 2007 a fost semnalată în Elveţia
      în 2008 a pătruns în Austria, France, Anglia
      în 2010 în Liechtenstein, Belgia, Italia
      în 2011 în Hungaria, Cehia, Turcia
      în 2012 a fost semnalată în Croaţia
      în anul 2013 în Slovacia, Cecenia, Danemarca
      în anul 2014 este prezentă în Spania, Bulgaria, Muntenegru, Bosnia şi Herzegovina, Serbia şi Grecia.
      Coraborând tendinţa de creştere a temperaturi globale cu plasticitatea ecologică a specie şi faptul că este polivoltină, se poate preconiza o extindere a arelului ei de răspândire spre limita nordică a Europei.
      În România specia a fost semnalată în anul 2010 în zona Bucureşti, iar apoi arealul s-a extins continuu.
      Larvele acestei specii se hrănesc cu frunzele diferitelor specii de buxus: Buxus microphylla, B. microphylla var. insularis, B. sempervirens, B. colchica, B. sinica, B. balearica. Studiile efectuate în Europa au demonstrat că atacul cel mai puternic se întâlneşte pe Buxus sempervirens var. Rotundifolia, varietate preferată de către femele pentru depunerea pontei.
      În zona de origine specia atacă şi Euonymus japonicus Thunb., E. alata (Thunb) Siebold, Ilex purpurea Hassk., Pachysandra terminalis Siebold & Zucc. and Murraya paniculata L. (Wang, 2008; Marja et al., 2010; Mally and Nuss, 2010; Bella, 2013).
      Adultul are corpul de culoare albă, cu excepţia capului şi partea terminală a abdomenului, care sunt maro. Aripile sunt de culoare alb strălucitoare cu nuanţe de violet (mai ales la exemplarele proaspete). Aripile anterioare prezintă pe marginea costală şi cea externă o bandă lată de culoare maro. Pe banda costală, central prezintă o maculă albă. Aripa posterioară are, de asemenea, pe marginea externă o bandă lată de culoare maro. În cadrul populaţiei se întâlnesc şi forme melanice, la care ambele perechi de aripi sunt de culoare maro, cu o macula albă spre marginea costală.
      Ouăle sunt rotunde, cu diametrul de aproximativ 0,8-1 mm. La început sunt galbene-pal, iar în preajma eclozării ele prezintă un punct negru ce corespunde cu formarea capsulei cefalice a larvei.
      Larva neonată are lungimea de 1-2 mm, iar larva din ultma vârstă ajunge la 35-44 mm. Capul este de culoare neagră, lucios, iar corpul este de culoare verde. Pe părţile latero-dorsale prezintă două benzi mai late de culoare neagră delimitate de o bandă albă, subţire. Pe partea dorsală prezintă negi de culoare neagră care au la baza lor câte o macula alba. Pe toată suprafaţa corpului prezintă perişori.
      Pupa are lungimea între 1,5-2 cm. La început este de culoare verde cu dungi întunecate pe suprafaţa dorsală, iar spre sfârşitul dezvoltării pupale este de culoare maronie cu zone de un colorit mai închis care corespunde benzilor maro de pe aripa viitorului adult. Pupa este protejată de un cocon de matase alb, situate printre frunzele atacate şi ramuri.
      Specia este polivoltină, numărul generaţiilor fiind în corelaţie cu particularităţile termice ale zonei în care şi întâlneşte. În zona de origine dezvoltă 4-5 generaţii, iar pe continental european dezvoltă 2-3 generaţii, existând posibilitatea ca în zonele mai calde să dezvolte chiar şi a patra generaţie. Stadiul hibernat este cel de larva, de obicei în vârsta 2 sau 3, situate între două Frunze, protejate de fire mătăsoase. Primăvara continua atacul, iar împuparea are loc la între frunzele şi ramurile atacate.
      Zborul adulţilor se declanşează în general la sfârşit de mai început de iunie. Adulţii au un zbor vioi în zig-zag. Aceştia sunt capabili să se deplaseze la distanţe cuprinse între 5-10 km. Zborul are loc noaptea, iar adulţii prezintă fototropism pozitiv, fiind atraşi de sursele de lumină. Femelele depun ponta pe dosul frunzelor în grupe a câte 10-30 de ouă lipite cu o substanţă mucilaginoasă.
      Dezvoltarea larvară se eşaloneză pe un interval cuprins între 17-87 de zile, în funcţie de termperatură. Larvele preferă pentru hrănire frunzele mai bătrâne. Sub plantele atacate se observă mari cantităţi de excremente. Uneori densitatea populaţiei este foarte mare, determinând defolieri totale ale plantelor atacate. Larvele acestei specii nu sunt consumate de către păsări, datorită conţinutului în alcaloizi. Stadiul pupal durează în jur de 10-14 zile, iar noi adulţi zboară de la sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august. În anii călduroşi, când specia dezvoltă 3 generaţii, ultimii adulţi pot să fie observaţi chiar şi la începutul lunii octombrie.
      În dinamica densităţii numerice a unui dăunător, un rol deosebit îl are entomofauna utilă (prădători şi paraziţi). S-au efectuat o serie de cercetări privind identificarea entomofaunei utile care se dezvoltă pe seama diferitelor stadii de dezvoltare ale specie Cydalima perspectalis Walker.

    • #2632
      Avatar
      Marinescu Ana
      Participant

      În gardul de buxusus am observat atacul produs descris de dumneavoastră când recomandaţi să aplic tratamentele chimice şi cu ce produse?

    • #2706

      Tratamentul pentru combaterea omidei păroase a buxuxului este recomandat să se facă Imediat ce larvele hibernante îşi încep activitatea de hrănire în primăvară. În general ele devin active către sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai (în funcţie de evoşuţia temperaturilor). Pentru combatere recomand un tratament cu Reldan + Karate. În fitofarmacii se găsesc aceste produse în microambalaje. Cele două produse se pun împreună în 8 litri de apă şi se aplică tratamentul. Acest tratament se repetă după o săptămână.

    • #3006
      Avatar
      Tudor Groza
      Participant

      Produsele cu acţine sistemică combat mai bine omida buxusului?

    • #3009

      Da, sunt recomandate şi aceste produse. Ele au şi un timp de acţiune mai îndelungat.

Vezi 5 fire de răspunsuri

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.