Asolamentele și rotația culturilor în sistemele regenerative. Principiile, obiectivele și eficiența asolamentelor.

Rotația culturilor într-un asolament eficient previne multitudinea inconveniențelor prezente la majoritatea sistemelor de agricultură practicate. Constatarea directă a eficienței acestora arată că asolamentele constituie modalități simple și ieftine care concură alături de alte tehnologii la îmbunătățirea fertilității solurilor.

Deciziile privind rotația culturilor și, implicit, o formulă unică sunt determinate în fond de contextul economic cu particularitățile create de climă și sol, mai cu seamă în contextul actual, în care s-a dovedit și se confirmă că intensivizarea chimizării și mecanizării au condus la uniformitate, care înlătură diversitatea, concentrarea și specializarea producției agricole. În mod haotic, inovațiile tehnologice din agricultură parțial au înlocuit legile biologiei aplicate și cele agronomice, cu efecte de ineficiență a investițiilor energetice, cu accelerarea degradării solului, poluării acestuia și a apei și a escaladării emisiei de gaze, cu toate consecințele negative ale acestor factori. În acest context, abordarea realizării asolamentelor a devenit o realitate imperioasă și în sinteză se poate aprecia că acestea constituie sisteme diversificate cu alternative care dovedesc avantajele biodiversității pe multiple planuri, cu rezultate care devin eficiente, rezolvă sau atenuează multitudinea efectelor negative menționate.

Avantajele efectelor asolamentelor decurg din principii de aplicabilitate corectă a rolului culturilor agricole într-o anumită ordine și susținere încadrate în sistemele de agricultură curente:

1. Asolamentele realizează o diversitate a culturilor în timp și spațiu, cu dovada certă că producțiile agricole, la aplicarea acestora, sunt superioare celor din monocultură, mai cu seamă dacă în rotația stabilită, alegerea culturilor este corectă după unele criterii biologice și productive ale culturilor implicate (masa substanței uscate și vegetale, specificul și însușirile sistemelor radiculare etc.).

2. Alternanța culturilor se face concret după diversitatea speciilor, a însușirilor vegetației și a masei vegetale care, activate în asolamente, creează eficiență în utilizarea apei și a nutrienților, implicit în atenuarea rezistenței la secetă.

3. Se constată că asolamentele realizează efecte de refacere și întreținere a MOS și COS din sol, cu tendințe pozitive și astfel, prin echilibrul plantelor componente, se implică în sustenabilitatea în sistemul agricol din punct de vedere al controlului în modelarea componentelor nutritive și humice din sol; în condițiile rotației judicioase a culturilor, crește capacitatea de sechestrare a carbonului în sol.

4. Prezența în asolamente a culturilor ameliorative de tipul leguminoaselor și a asociației acestora cu gramineele se monitorizează favorabil consumul de nutrienți din sol și îngrășăminte, mai cu seamă cel de N, atât ca biodisponibilitate pentru culturi, cât și al pierderilor din sistem (levigare, volatilizare, adsorbție argilică etc.). Prezența leguminoaselor în asolament sigur suplinește rezerva de N a solului, cea de C și influențează calitativ complexul adsorbtiv în funcțiile sale complexe.

5. Asolamentele realizează efecte în prevenirea eroziunii și diminuarea efectelor secetei pedologice, adică reduc vulnerabilitatea solului la aceste fenomene negative, concomitent cu realizarea structurării solului și a nivelului de acoperire cu vegetație.

6. Asolamentele se implică major și în sănătatea solului, asigură protecție fizică, chimică, microbiologică, cu potențare a fenomenelor de regenerare și de menținere multianuală a calității solurilor.

Pentru efectele menționate mai sus, asolamentele în mod obligatoriu se încadrează în mod pozitiv în realizarea tehnologiilor agricole în toate sistemele de agricultură pentru aportul efectiv în echilibrarea interrelațiilor sol-plantă și cu legături de complementaritate cu componentele tehnologiilor agricole.