(Notițe bibliografice.)
Tendințele de definire și evaluare a noțiunii de calitate a solului sunt cele de a lua în considerare procesele fizice, chimice și biologice intercorelate într-un sistem de condiții de utilizări diferite ale solului în loc de a considera calități ale solului luate separat.
Definiția adecvată pentru calitatea solului este cea care consideră că aceasta este capacitatea unui sol de a funcționa în cadrul unui ecosistem natural sau utilizat de om, pentru a susține productivitatea plantelor și animalelor, pentru a păstra sau crește calitatea apei și aerului, pentru a asigura sănătatea viețuitoarelor și a habitatului (Karlen et.al.1998). Evident, orice schimbare în capacitatea solului de a funcționa (respectiv în calitatea solului) se va reflecta în proprietățile solului cu consecințe corespunzătoare în fertilitate, eficiență economică, starea mediului ambiant și a biotopului, în situația sanitară.
Până la această definiție s-au făcut aprecieri unilaterale și nesatisfăcătoare asupra calității solului – ca grad de bonitate, fie ca obiectiv de calificare la o anumită însușire a solului, etc. Așa cum rezultă din definiția în noțiunea de calitate a solului se au în vedere legăturile esențiale ale relațiilor solului cu mediul și societatea:
Fertilitatea solului considerată mult timp, chiar și acum, însușirea de bază a solului, de care depinde productivitatea ecosistemului;
Contribuția solului ca element integrator al factorilor naturali și antropici asupra stării și evoluției mediului;
Contribuția solului asupra stării de sănătate a viețuitoarelor, inclusiv omul;
Contribuția solului la caracterul mai mult sau mai puțin prielnic al habitatului;
Contribuția învelișului de sol la biodiversitate.
Funcțiile solului – criterii de evaluare a calității solului
Principalele funcții asigurate de sol și care sunt folosite pentru determinarea calității sunt următoarele:
Susținerea activității biologice (creșterea plantelor, dezvoltarea microorganismelor, creșterea animalelor), a biodiversității prin asigurarea unui mediu fizic, chimic și biologic favorabil dezvoltării viețuitoarelor și schimbului de apă, aer, nutrienți și energie;
Reglarea regimului de apă și aer (flux de apă la suprafață, stocare, drenaj) și formarea soluției solului cu nutrienți și alte substanțe;
Acumularea, reglarea echilibrării și aprovizionării cu nutrienți și alte elemente prin cicluri biogeochimice cu ajutorul viețuitoarelor din sol (edafon);
Filtrarea, tamponarea, transformarea, imobilizarea, îndepărtarea și detoxifierea materialelor organice și anorganice, acționând pentru protecția calității apei, aerului și edafonului;
Suport pentru clădiri, infrastructuri și protecție arheologică.
Indicatori de calitate. Evaluarea calității solului:
Calitatea solului este determinată de o serie de procese fizice, chimice și biologice și de intensificarea (intensitatea) dezvoltării lor. Cei mai folosiți sunt autorii (Brady și Weil, 2002):
Indicatori fizici textura și structura, adâncimea solului și înrădăcinarea, infiltrația și densitatea aparentă, capacitatea de reținere a apei.
Indicatori chimici: conținutul total de materie organică (definește stocarea C), conținutul de materie organică activă, pH-ul, conductivitatea electrică, N, P, K extractibili.
Indicatori biologici: C și N masei microbiene, N-utilizabil potențial, respirația specifică, numărul de microorganisme.
Din punct de vedere practic este utilă sistematizarea indicatorilor pedologici în funcție de gradul în care sunt influențați și se modifică în funcție de managementul solului. Din acest punct de vedere se disting trei (3) categorii de însușiri (proprietăți):
Proprietăți relativ stabile. Textura, caracterul scheletic, mineralogia, grosimea solului, orizonturi restrictive, panta.
Proprietăți labile: conținut de apă, densitate aparentă, conținut de N, P, K accesibile, pH, respirația solului, compoziția aerului.
Proprietăți intermediare: Conținut de materie organică, conținut de C-organic activ, biomasă microbiană, structurarea solului, respirația specifică.
Evaluarea calității solului se bazează pe examinarea indicatorilor care se referă la proprietăți stabile sau variabile (și intermediare) care determină capacitatea funcțională a solului într-un anumit scop.
Metodologia de evaluare și exprimare a calității solului.
În prezent „Metodologia elaborării studiilor pedologice, ICPA, 1987, Florea 2003” cuprinde indicațiile și etapele activității în acest domeniu.
Alegerea celor mai potriviți indicatori în strânsă corelație cu funcția sau modul de utilizare a solului luat în considerare;
Stabilirea măsurii în care valorile indicatorilor sunt favorabile pentru funcția sau utilizarea evaluată stabilindu-se asfel nivelul de calitate pentru funcția sau utilizarea considerată;
Atribuirea unui calificativ sau index (numeric) de calitate.
Pentru această activitate s-au stabilit parametri (numerici) pentru exprimarea „sănătății” solului, clase și subclase de calitate a solului.
Monitoring-ul calității solului.
Sistemul de monitoring al calității solului ia în considerare evoluția însușirilor relevante ale solurilor și a capacității de producție a ecosistemelor din care fac parte solurile, cu accent pe efectele acțiunii antropice. Prin sistemul de monitoring al solului se urmărește identificarea, caracterizarea și delimitarea în teritorii a tuturor fenomenelor ce afectează funcționarea normală a solurilor și ecosistemelor terestre. În această activitate se fac următoarele determinări:
Indici fizici: granulometrie, umiditate, densitate aparentă, porozitate, conductivitate hidraulică, hidrostabilitate, rezistență la penetrare;
Indici chimici: pH, CaCO3, C-organic (humus), N-total, P, K accesibile, SB, As și Ah, Al-mobil, T, săruri solubile, Na-schimbabil;
Încărcarea cu elemente sau substanțe poluante în primii 10cm: DDT, HCH, metale grele, S, ș.a.;
Indici microbiologici: nr. de bacterii, respirația solului, capacitatea de mineralizare a N-organic, indice de colonizare cu micromicete, actinomicete, nematode, protozoare, etc.
Observațiile și determinările se fac periodic la 4 ani (pentru puncte de ordinul 1) și anual pentru punctele cu probleme deosebite. Informațiile se stochează într-o bancă de date.
Realizarea monitoringului calității solului sunt activități aflate în competența și atribuțiunile organismelor de specialitate – ASAS, ICPA, OSPA.