Tehnologiile regenerative în fața schimbărilor climatice

Sistemul regenerativ de agricultură, încă puțin extins în țara noastră, are ca punct central modelarea și optimizarea materiei organice și C-organic din sol (MOS, COS) prin tehnologii care susțin protecția și reconstrucția solului, fertilitatea acestuia prin utilizarea prioritară a fertilizanților organici, organominerali, resturilor vegetale, cu promovarea asolamentelor diversificate și altor culturi protectoare și ameliorative într-un lanț regenerativ pentru sol și mediu, cu efecte multiple economice și sociale.

În acest context regenerativ, valorile MOS, COS ale humusului pot constitui în legătură cu aceste componente ale solului indicatori integrali ai fertilității care exprimă veridic dependența și efectul complex al componentelor organice din sol, de însușirile de calitate, sănătate și fertilitate.

Restabilirea și susținerea pe termen lung a componentelor menționate fac posibilă diminuarea consecințelor încălzirii globale și concomitent o adaptare la schimbările climatice. Se pot astfel enunța mai multe efecte ale tehnologiilor regenerative în latura esențială a rolului solului în legătură cu procesele încălzirii globale și implicarea acestuia în susținerea circuitului carbonului:

Se promovează prioritar o agricultură a carbonului prin utilizarea componentei organice în fertilizare și a resturilor vegetale ca surse permanente de natură organică ce susțin preponderent humificarea față de nivelul mineralizării. Procesul susține concomitent și sechestrarea carbonului în sol. Efectele incipiente conduc la acumularea substanței organice labile în sol și în continuare se predetermină calitatea și sănătatea solului, cu influențe pozitive asupra proprietăților fizice, chimice și biologice. Aici, prin dinamica pozitivă a MOS, COS, a modelării acestor componente, rezultă un sol bine aprovizionat în humus (de regulă 2-6% la nivel mondial), predispus la reținerea prin absorbție și adsorbție a apei, la scurgerea pe profil a acesteia, alimentând normal sistemul radicular cu acest component de bază la nivel ridicat de accesibilitate. Modelul regenerativ astfel construit poate atenua efectele exceselor termice asupra distribuției temperaturilor pe profilul de sol.

Este de apreciat faptul că acumularea de C din îngrășăminte organice și prin intermediul sechestrării acestuia, solul poate contribui la reglarea regimului apei pe profil, pentru fracția totală și mai ales accesibilă a plantelor, mijlocind astfel reducerea efectului încălzirii globale. Aici controlul cu prevenirea emisiilor de CO₂ sunt monitorizări tot atât de importante încadrate în măsurile de prevenire și atenuare a fenomenelor de aridizare și secetă.

Promovarea și organizarea asolamentelor: se realizează după principii regenerative cu alternarea culturilor după masa vegetală de acoperire, a adâncimii de penetrare în sol și din punct de vedere al folosirii apei și nutrienților din acest mediu.

Tehnologia regenerativă aici asigură prezență permanentă a sistemului radicular în sol, contribuie la aprovizionarea biotei solului cu substrat energetic pentru activitatea acesteia. În acest model, se favorizează structurarea solului prin formarea agregatelor structurale stabile, sporește capacitatea de penetrare și acumulare a apei în sol, iar prezența stratului vegetal de acoperire a solului reduce evaporarea apei cu protecție antierozională. Pentru acumularea apei în sol, în straturile mai profunde, se promovează prin asolamente leguminoasele și gramineele perene, care mai ales în prezența la nivel de landschaft a unei carcase de fâșii protectoare de plantații forestiere, dar și horticole, cu rețele de rezervoare de apă, toate acestea în complementaritate pot reduce consecințele negative ale secetelor, eroziunea și asigura echilibrul ambientului regenerativ. În varianta propusă de abordare agricolă mixtă (culturi de câmp + zootehnie), în realizarea asolamentelor regenerative intervin alternanțe și cu plantele furajere utile sectorului zootehnic în care se produc rezidual resursele organice fertilizante.

În practica construcției sistemelor regenerative: se pot consemna următoarele etape organizatorice:

• Se aleg soluri cu proprietăți favorabile, fără factori limitativi activi (naturali sau antropici)

• Se propun primele producții vegetale de biomasă la nivel de 6-8 t/ha, suficient de abundentă și uniformă

• Sistem de fertilizare pe culturi și asolament de tip C+NP sau C+NPK (exclusiv organomineral)

• Practica unor asolamente cu conținut biodiversificat, inclusiv culturi leguminoase și graminee perene, evitarea deficiențelor nutritive, mai ales de N, concomitent cu sechestrarea C

• Lucrări ale solului diversificate, controlate, în legătură cu evoluțiile climatice

• Măsuri de amenajare în perspectiva organizării teritoriului și a mediului

Această etapizare poate servi și la transformarea sistemelor convenționale practicate în cele regenerative de viitor.