Analizele agrochimice de sol testează indicatorii reprezentativi de caracterizare a stării de fertilitate în scopul evaluării acestei însușiri de bază a solului, cu obiective teoretice de monitorizare și control, dar și cu scopul practic de diversificare și fundamentare a măsurilor de intervenție agrochimică (mai ales amendare și fertilizare) pentru menținerea, sporirea, dar și refacerea fertilității.
Analizele agrochimice de sol se încadrează și corelează ca un subsistem al celui global (fizic, chimic, microbiologic) de testare a fertilității solurilor ordonate și dirijate după mai multe obiective și scopuri:
Aprecierea stării de reacție (după pH și indicii acidității – Ah, Al-mobil, V% sau alcalinității și salinității – Na-schimbabil, PSA) pentru stabilirea principială și aplicativă a măsurilor de ameliorare-corectare și optimizare din punct de vedere al sporirii fertilității și productivității solurilor cu reacție extremă
Prin determinarea conținutului de humus și a elementelor chimice cu caracter nutritiv (humus și macroelemente – N, P, K, S, Ca, Mg și microelemente – Fe, Mn, Cu, Zn, B, Mo), se pot stabili clasele de aprovizionare cantitative în formele schimbabile, mobile, bioaccesibile și solubile ale acestor elemente din soluri, cu folosințe agricole, horticole și silvice. Acest obiectiv permite luarea unor decizii, în principal cantități, forme, sortimente de nutrienți și îngrășăminte pentru asigurarea nivelului optimal de aprovizionare a solurilor și plantelor pe baza calculului aportului din sol a acestor elemente.
Evaluarea cantitativă și sortimentală a nutrienților și adaptarea acestora la necesarul producțiilor de biomasă, stabilind astfel dozele după acest aport al solului la valoarea necesarului producțiilor programate
Optimizarea agrochimică a regimului acestor elemente în sistemul sol-plantă, realizarea unui echilibru funcțional al acestuia, prevenirea stărilor extreme (insuficiență-exces) și o protecție reală a mediului și a consumatorilor
Realizarea de studii (cartări) agrochimice curente și speciale (cu obiective-țintă) prin acest mijloc analitic accesibil și utilizarea datelor din analiză nu numai în programarea și asigurarea producțiilor agricole cu elementele necesare, ci și în dirijarea-controlul fertilității solului pe termen lung.
Specificitatea metodelor agrochimice de analiză a solului:
Metodica realizării conduce la determinări cantitative care permit interpretări și de natură calitativă (ex. pH-ul poate sugera calitatea humusului), dar adesea o determinare a unui indicator permite interpretări complexe (ex. tot pH-ul poate dovedi toxicitatea prin Al a acidității sau excesul valorilor de K-mobil sugerează probabilitatea apariției carenței de Mg). Această stare de fapt accentuează necesitatea utilizării analizelor de sol în interpretarea stării de fertilitate și potențial de producție a solurilor prin exprimarea posibilității de realizare curentă a acestui demers analitic.
În ansamblu, analizele de sol curente includ indicatorii relevanți ai acidității-alcalinității prin pH, forme de aciditate actuală și potențială, respectiv ai alcalinității, prin conținutul de Na-schimbabil, al PSA în procente, dar tot atât de relevante sunt și determinările indicatorilor de aprovizionare cu humus și elemente nutritive (macro și microelemente). În esență, indicatorii reacției solului (pH-ului) permit luarea deciziilor de corectare a stărilor extreme de reacție, iar cele de humus și elemente nutritive, pentru luarea măsurilor de fertilizare și de optimizare a nutriției și fertilizării, prin management real și complex al fertilității solului, prin gestionare economică a măsurilor agrochimice.
În caracterizarea regimului elementelor nutritive din sol, prin metode analitice agrochimice, se caracterizează formele mobile, schimbabile sau accesibile plantelor, care, de fapt, convențional reprezintă un cuantum cantitativ dintr-un element “susceptibil de a fi absorbit de plante.” Această apreciere de mobilitate, accesibilitate sau biodisponibilitate decurge din caracterul convențional al metodei (al extractantului analitic), precum și al metodei de dozare și, de fapt, exprimă nivelul de solubilitate al compusului elementului nutritiv din sol în soluția de extracție, care trebuie să aibă girul utilității prin corelare semnificativă cu capacitatea de absorbție a culturii, cu reprezentarea elementului respectiv în plantă și cu sporul de producție, de randament la aplicarea fertilizantului acestuia.
Așadar, solvenții utilizați în extracția formelor mobile și accesibile plantelor măsoară un echivalent canitativ și calitativ al extracției ca formă ionică sau combinație a elementului cercetat și exprimă practic solubilizarea acestuia pentru schimb în sol și nutriție-absorbție de către plante.
O accesibilitate și biodisponibilitate absolută nu există, ci se atribuie prin prisma legăturii cu cantitățile sau concentrațiile elementelor acumulate în plante și cu efectul aplicării elementului la cultura respectivă. În chimia solului și agrochimie, după conceptul exprimării și calculării activității ionilor, unde starea standard sau de referință este definită de produsul xy (x – concentrația ionului în soluție, y – coeficientul său de activitate), este posibilă definirea accesibilității ionilor nutritivi după acest produs, valabil și pentru nivelul de nutriție al plantelor. Așa se poate defini mai bine și în sol starea de accesibilitate a ionilor pentru plante, prin indici de cantitate (Q – cantitate în soluția solului) și de intensitate (I – după activitatea în soluție).
În chimia solului se tinde spre abordarea de extractanți universal valabili (pentru toate elementele) și dozare prin metode fizico-chimice consacrate – potențiometric, gravimetric, volumetric, colorimetric, fotometric și prin spectrofotometria cu absorbție atomică.
Conținutul formelor mobile, accesibile și biodisponibile sau solubile se exprimă, de regulă, în ppm (mg/1 kg sol) sau ca mg/100 g sol element sau oxid al acestuia. Exprimarea în ppm este mai uniformă, pentru macro și microelemente. Această exprimare deține șansa generalizării cu cantitatea de s.a. din îngrășăminte.
Valorificarea practică a analizelor de sol: este un proces complex, ca și deciziile în stabilirea metodelor de analiză:
După valorile obținute se interpretează starea reacției (pH-ului) și gradul (clasa) de aprovizionare cu humus și elemente nutritive după limitele de interpretare ale fiecărui indicator agrochimic (la noi, după Metodologia ICPA 1981, 1987). Limitele de interpretare a aprovizionării cu elemente nutritive sunt corespunzătoare claselor (gradelor) de suficiență, de la slab, mediu, bine, foarte bine aprovizionat, ceea ce exprimă pe lângă aprovizionare și prognozele de efect ale elementului respectiv în condițiile aplicării.
Se calculează apoi indicii cu caracter sintetic din cei simpli, determinați ca: IN, VAh, T, PSA, IPC etc., care exprimă de regulă starea agrochimică a nutrientului luat în calcul în contextul sau legătura cu unii factori (sau alți indicatori) ce îi controlează conținutul, mobilitatea și efectul aplicării.
Cu valorile cantitative raportate la 1 kg sol sau la 100 g sol se calculează aportul efectiv al solului și disponibilitatea lui în elementul respectiv și dimensionarea (calcularea) DOA, DOE din elementul fertilizant necesar recoltei programate (după Cs, Cg).
Se prognozează și delimitează condițiile ce pot declanșa, pe lângă efectele scontate pozitive, și fenomene naturale sau induse ale dereglărilor nutritive (insuficiențe -excese). Principiile sistemelor de fertilizare sau tehnologice diferențiate sau integrate, până la cele ale agriculturii de precizie, recomandă ca fertilizarea și alte metode agrochimice să se facă în conformitate cu indicatorii și factorii ce controlează și exprimă fertilitatea solului.
Comments