Cartarea agrochimică

Prin definiție, cartarea agrochimică este activitatea de teren, laborator și cartografie realizată curent și periodic (ciclic) pentru studiul indicatorilor agrochimici relevanți ai fertilității solului, în scopul adoptării deciziilor și măsurilor de fertilizare și corectare a reacției, cu implicare decisivă în managementul nutriției, fertilizării și fertilității solurilor. Denumirea de cartare agrochimică se pretează excelent la activitatea de teren, laborator și cartografie, realizată pe suprafețe mari, pe teritorii cadastrale și transpunere prin semne și culori convenționale a rezultatelor analitice de sol. Denumirea recentă de studiu agrochimic este potrivită pentru conținutul profund științific, pentru aprofundarea tuturor abordărilor analitice, până la întocmirea și urmărirea planurilor de amendare-fertilizare și a rezultatelor managementului nutriției și fertilizărilor. Cele două denumiri sunt corecte, nu se exclud și se pot utiliza fără restricții pentru un scop unic și util, acela de studiu și cercetare agrochimică a indicatorilor relevanți ai fertilității solului, în scopuri științifice și practice.


În esență, cartarea agrochimică sau studiul agrochimic al solului se constituie dintr-o succesiune de operații (tehnice) realizate în teren, laborator și birou, prin care se determină și interpretează indicii fertilității solurilor față de unele condiții și tehnici standardizate în abordare, pentru deciziile de fertilizare și amendare, în scopul realizării producțiilor vegetale programate, ameliorării stării de fertilitate și menținerii unui echilibru ecologic real.


Cartarea agrochimică, considerată cea mai uzuală metodă de studiu complex și periodic al solului, deține următoarele obiective:


  • După criteriile specifice fiecărui indicator agrochimic, pe baza analizelor realizate, se delimitează “suprafețele agrochimic omogene” și astfel se individualizează parcelele și subparcelele de fertilizare care vor beneficia de aceleași tratamente agrochimice, altfel spus, această delimitare “cu variație spațială” (în teren) a stării de fertilitate impune tratamente diferențiate.

  • Se stabilește un program de amendare și corectare a reacției solului, de fertilizare organică și minerală, în măsură să realizeze producțiile agricole programate, acest program fiind însoțit de “un ghid practic” de fertilizare și amendare adaptat condițiilor agrochimic evaluate prin analize.

  • Realizarea ciclică a cartării (și analizelor) la 3-5 ani în terenurile agricole și horticole (doar în spații protejate se face la fiecare ciclu de vegetație) arată că prin cartarea agrochimică se surprinde și variația în timp a însușirilor agrochimice și devine utilă pentru un control și monitorizare pe termen mediu și lung a fertilității, cu atribuții de adoptare a unui management agrochimic real.

  • În acest context de “studiu analitic”, de “interpretare” și “control” a fertilității, se pot preveni, limita și controla efectiv condițiile de manifestare a unor factori de risc în domeniul fertilității, de prevenție a stărilor de insuficiență, exces, de poluare și protecție pentru consumatori.

  • Acest sistem al studiilor (cartărilor) agrochimice, mult perfecționat și îmbunătățit în timp, se poate încă actualiza prin experiențe mai ales de lungă durată cu îngrășăminte și amendamente. La fel, poate fi perfecționat și corelat sistemul analitic la sol cu cel al plantei și produselor vegetale, acest demers fiind util pentru controlul calității produselor vegetale, în scopul asigurării siguranței de consum pentru beneficiari.


Fazele cartării agrochimice


Faza pregătitoare: abordează obiectivele lucrării și precizează dacă se au în vedere, pe lângă metodologia consacrată și standardizată, și unele abordări de aprofundare (cauze ale dezechilibrelor, efecte ale poluării, riscuri agrochimice)


  • Se propune și se decide aici scara topografică necesară ca bază de lucru pentru fazele următoare (teren cu recoltarea de probe, densitate și adâncime, birou cu cartograme și interpretare).

  • Baza topografică uzuală este de 1:10000 pentru terenuri plane, culturi de câmp, pășuni și fânețe, 1:5000 la plantații pomicole, viticole, legume în câmp și terenuri neuniforme, 1:2000 pentru culturi intensive și spații protejate.


Faza de teren: conține activitatea de delimitare a parcelelor și de recoltare a probelor ca unități analitice. De regulă, diversitatea folosințelor și nivelul de omogenitate și tehnologie decid mărimea suprafețelor de recoltare a probelor: 2 ha pentru culturi pe suprafețe arabile, 5 ha pentru pășuni și fânețe, 0,5-2 ha pentru plantații pomicole și viticole.


  • Pentru culturi intensive, în spații protejate, suprafețele sunt de la 200-250 mp la 400-500 mp, pentru specii floricole. În solarii, unitatea analitică este de 100-500 mp. Probele medii se recoltează din mai multe puncte ale parcelelor.

  • Perioadele de recoltare a probelor coincid cu fazele de recoltare a culturilor și în mod particular după 3-5 luni de la aplicarea îngrășămintelor.

  • Adâncimea de recoltare a probelor este de 0-20 cm în terenuri arabile, 0-10 cm în pășuni și fânețe, 0-20 și 20-40 cm în plantații pomicole și viticole, aici particularizarea se poate face și după adâncimea de desfundare a terenului.

  • Periodicitatea de recoltare este la 3-5 ani, cu excepția culturilor în spații protejate, unde lucrarea se impune a se executa anual.


Faza de laborator: include determinările fizico-chimice (agrochimice) la indicatorii relevanți ai fertilității:


  • Pentru stabilirea stării de reacție (pH) și luarea deciziilor de corectare, se determină indicatorii pH, SB, Ah (V%) pentru solurile acide și pH, Na-sch, PSA (% din T) pentru solurile saline-alcalice. Acești indicatori permit stabilirea oportunității amendării pentru corectarea reacției și calcularea dozelor de DAC (cu CaCO3, CaO, CaCO3.MgCO3) la solurile acide și DAG (cu CaSO4) la solurile saline și alcalice.

  • Se determină conținutul de humus (% H) și se calculează IN, pentru caracterizarea stării de aprovizionare cu N și calcularea DON, în kg/ha, după Cs (kg N/t) al culturilor și aprovizionarea solurilor cu N-mineral.

  • Se determină formele schimbabile și mobile de P și K, pentru stabilirea stărilor de aprovizionare cu aceste elemente a solurilor și calcularea DOP și DOK (în kg/ha) după aprovizionarea solurilor cu aceste elemente și necesarul culturilor.

  • În cadrul fazelor de laborator, la nevoie se pot face și alte analize ocazionale, de S, Ca, Mg și microelemente (Fe, Mn, Cu, Zn, B, Mo).


Faza de ediție și birou (cartografie). În dosarul agrochimic cu analizele de sol realizate, se întocmesc pe hărți topografice cu parcele agrochimice trasate cartogramele agrochimice cu următorul conținut:


  • Cartograma reacției solului (pH-ului) conține la fiecare parcelă de recoltare valorile determinate ale pH-ului cu colorații adecvate stărilor de reacție (puternic acidă, moderat acidă, slab acidă, neutră, slab alcalină, moderat-puternic alcalină). Aici se înscriu, pe lângă pH și valorile % V, delimitându-se concomitent parcelele cu soluri acide amendabile.

  • Cartograma azotului (după IN) deține valorile determinate și calculate cu interpretarea aprovizionării solului cu N (slabă, medie, bună, foarte bună)

  • Cartograma fosforului (după P-AL) conține valorile de P-mobil colorate adecvat după stările de aprovizionare (foarte slabă, slabă, medie, bună, foarte bună)

  • Cartograma potasiului (după K-AL) deține valorile determinate ale K-mobil, în același extract cu P (în AL) și stările de aprovizionare marcate prin colorații diferite (slab, mediu, bine, foarte bine)

  • Cartograma sintetică agrochimică conține delimitarea parcelelor de fertilizare și amendare, numerotarea topografică și înscrierea valorilor medii ale indicatorilor determinați, adică pH, IN, P-AL și K-AL.


În dosarul agrochimic, concomitent cu cartogramele de specialitate, sunt mai multe piese scrise ce conțin planul de amendare și fertilizare.


  • Acest plan se realizează distinct pe suprafața fermelor și exploatațiilor agricole, în parcelele agrochimice, unde se înscriu dozele de amendamente pentru solurile acide (DAC t/ha), iar pentru solurile alcalice dozele de amendamente (respectiv CaSO4) capabile să disloce din CA conținutul de Na-schimbabil.

  • Dozele de elemente nutritive se calculează luând necesarul de nutrienți al culturilor (exprimat prin Cs și Cg) și aportul (disponibilitatea) solului în elemente necesare.

  • Modificarea în timp a fertilității solului se exprimă în cartarea agrochimică tabelar sau grafic prin compararea datelor de sintetice ale stării de reacție și aprovizionarea cu elemente la cicluri anterioare de cartare și la cel actual. Datele obținute pot oferi decizii intervenție pentru controlul și dirijarea fertilității solurilor.

  • Ghidul aplicării amendamentelor și fertilizanților: în dosarul agrochimic, ca piesă componentă se prevede un “îndreptar” privind datele utile despre sortimentele de fertilizanți disponibile, dar și asupra tehnologiilor de aplicare a acestora, în scopul obținerii de rezultate cantitative și calitative superioare. Nu se exclud, chiar se propun calcule economice asupra tehnologiilor respective în scopul realizării unui management rațional în tehnologia fertilizării și de sporire a fertilității solurilor.


Cartarea agrochimică, fiind cel mai uzual studiu al fertilității, se întreprinde în mod organizat în țara noastră prin oficiile de studii pedologice și agrochimice de la județe (OSPA), la cerere și cu menționarea la fiecare ciclu a obiectivelor, în scopul unui control și monitorizări eficiente a stării de fertilitate a solurilor.



163 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate