top of page

Fertilizarea cerealelor păioase de toamnă

Proiectele de fertilizare la aceste culturi au în vedere măsurile de optimizare a cerințelor acestor specii față de aportul natural și antropic cu elemente nutritive. Trebuie avut în vedere că acest conținut al optimizării nu este definitiv ci realizabil pe tot parcursul perioadei de vegetație în conformitate cu biologia speciilor, cu specificul nutriției și cu realizarea obiectivelor cantitative, calitative și de mediu propuse.




1. Grâu de toamnă

Deși are o plasticitate ecologică relevantă, condiții de cultură și nutriție dintre cele mai diferite, rămâne exigent la mediul ecologic, prin cerințe chiar speciale la soluri fertile și sisteme de fertilizare raționale, echilibrate ce se pot realiza prin amplasarea pe soluri fertile, textural echilibrate, cu reacție slab acidă – neutră (pH 6-7,2) cu regim percolativ și aprovizionare bună în elemente nutritive. Aceste cerințe trebuie încadrate și plasate cât mai eficient în prezența și contextul altor factori decisivi în obținerea unor randamente mari și de calitate (tehnologii adaptate regimului hidric sau unor factori de degradare, eroziune, tasare, etc.).


Necesarul de elemente fertilizante: exigent prin consumul specific nutritiv Cs – kg s.a./t producție) arată prioritatea necesarului de N, P, K, S, Ca, Mg dar și sensibilitatea grâului la deficiența unor microelemente – Mn, Zn, Cu, B. Pentru 1t de producție principală și secundară grâul consumă: 29kg N; 16-18kg P₂O₅; 29kg K₂O; 8kg CaO, 4-5kg MgO, 2-3kg S – solubil.


Esențial este ca necesarul nutritiv al producției de grâu să răspundă modelării aprovizionării solului și necesarului producției programate dar și unor perioade critice ale nutriției – de la răsărire la încheierea înfrățitului, după care intră în perioada parțial inactivă a iernii, apoi, de la începutul înfloritului la coacerea boabelor în lapte-ceară, cu consum maxim necesar alungirii paiului și maximizarea producției când se stabilesc indicii cantitativi și calitativi ai acesteia.


Sistemele de fertilizare propuse au în vedere aprovizionarea inițială a culturii (de la semănat), cu aplicări ce corespund dinamicii acumulării biomasei vegetale și stabilizarea fertilizării la nivelul caracteristicilor nutriției:

  • Fertilizarea de bază, la pregătirea patului germinativ, pentru răsărire uniformă, înfrățire specifică soiului, stare de vegetație pentru parcurgerea sezonului rece. Se realizează aplicări de 300-350kg s.c./ha, din sortimentele NP 20-20-0 (echivalent la 60-60-0 kg s.a/ha) și uneori, după cerințele de echilibru nutritiv din sortimentele NPK (15-15-15 sau 16-16-16) pentru a valorifica superior și calitativ efectele potasiului (K). Sunt dovedite eficiente și sortimentele complexe NPK+ (cum este 15-15-15+S+Mg din Kieserit).

  • Fertilizările faziale: rezolvă prioritar revenirea în vegetație și necesarul nutritiv până la fenofaza de burduf și apariția frunzei stindard.


Eficacitatea fertilizărilor faziale se asigură cu rezultate semnificative dacă doza finală se raportează și aplică fracționat care sporește maximizarea efectelor cantitative și calitative. Deci, fracționarea asigură maximizarea efectelor și economicitate tehnologiilor de fertilizare (efectiv și cumulat fertilizările faziale aplică 150-200 kg din AN, sau 200-250kg s.c./ha CAN, pentru solurile acide, 150kg s.c./ha uree sau în mediile cu reprezentare slabă a fosforului, 200-250 kg s.c. NP sortimentul 27-13,5-0).


Cadrul general al tehnologiilor de fertilizare la grâu trebuie să ia în calcul și alte măsuri suplimentare dar eficiente:

  • Sensibilitatea mărită a grâului la aciditatea naturală sau indusă (mai ales la soluri cu pH < 5,8-6 și V%<75) recomandă amendarea calcică (4-5t CaCO₃ sau dolomit sau 500-1000kg CaO);

  • Fertilizările foliare pot avea efecte pozitive pe un fond agrochimic corespunzător realizat prin fertilizările la sol sau combinate cu produsele fitosanitare de prevenție a bolilor foliare și ale spicului.

Recomandările făcute, verificate în condiții experimentale și de producție pot realiza producții mari și de calitate la grâul de toamnă.



2. Orzul de toamnă

Are exigențe climatice mai reduse ca grâul în schimb, este mai exigent la condițiile de nutriție datorită sistemului radicular cu capacitate de absorbție redusă. Consumul specific (Cs – kg/t producție) este de 27-29kg N; 12-14kg P₂O₅; 24-28kg K₂O. Aplicările de bază trebuie realizeze 50-70kg N s.a./ha (după rezistența la cădere a soiurilor); 40-60kg s.a. P₂O₅/ha și 40-50kg s.a. K2O/ha, prioritar asigurate din sortimente complexe (NP, NPK) în ideea că prin fertilizările faziale se controlează conținutul de proteină.



3. Triticale

Are însușirile genetice între grâu și secară. Cs, kg/t: 28kg N; 10-12kg P2O5; 30-35kg K2O. Soiurile cultivate în țara noastră au o rezistență la cădere inferioară grâului. Deci sistemul de fertilizare se realizează cu doze moderate.




Comments


bottom of page