Rapița a devenit, din clasa plantelor oleaginoase, o cultură reprezentativă în extindere ca suprafață și cu o sporire semnificativă a producției medii la unitatea de suprafață. Are multiple avantaje agronomice și economice – semințele de rapiță conțin 42-50% ulei utilizat în alimentația umană și în diverse industrii.
Ca plantă de climat temperat-răcoros, cu ierni mai blânde, este sensibilă la perioadele cu înghețuri aspre din iarnă, dar și la cele târzii din primăvară. Rapița are exigențe sporite față de sol – preferă solurile fertile, profunde, cu humus, bine aprovizionate în elementele esențiale N, P, K, dar și cu o bună aprovizionare în Ca, S, Mg, iar dintre microelemente, are sensibilitate aparte la B. În acest cadru al calității solurilor pretabile rapiței, această plantă valorifică bine mediul slab acid-neutru-slab alcalin, cu pH 6,5-7,5, cu o fizică interioară bună, caracterizată prin regim aerohidric, optimal și percolativ.
Nutriția și necesarul de elemente fertilizante
După necesarul (consumul) de elemente nutritive și după intensitatea de absorbție a acestora, rapița este o cultură exigentă și rapace față de aprovizionarea naturală și cea creată prin fertilizări curente, iar după indicatorii cerințelor și necesarului de elemente nutritive (Cs - consum specific, kg/t și Cg – consum global, kg/ha), este o plantă cu consum ridicat de nutrienți și cu reacție semnificativă la fertilizare.
Pentru o tonă de semințe și produse secundare aferente acesteia, rapița consumă 55 kg N, 40 kg P2O5, 50 kg K2O, 50 kg CaO, 25 kg MgO, 25 kg S-solubil, iar dintre microelemente cu consum major – 370-400 g B/ha. Răspunde pozitiv fertilizărilor cu elementele esențiale menționate care interacționează semnificativ prin complementaritatea rolurilor și funcțiilor acestora, iar necesarul de microelemente (cum este B) crește cu dozele de macroelemente, aici echilibrul Ca-K-B în țesuturi asigură implicarea acestuia din urmă în integritatea țesuturilor și enzimatic, în indici calitativi ai producției de semințe.
Analiza dinamicii și intensității absorbției pe parcursul perioadei de vegetație arată ca fază critică a nutriției la rapiță și sensibilitate mare la aprovizionarea cu nutrienți în primul rând, perioada imediat după răsărire, pe parcursul formării rozetelor, iar apoi o altă perioadă cu maxim al consumului (necesarului de elemente) de la începutul înfloririi la formarea și umplerea silicvelor.
Sistemele de fertilizare: au în vedere gestionarea fracționată și eșalonată a nutrienților, prin aplicări de bază (de regulă de tip NPK și NPK+), dar și suplimentare după reluarea vegetației (cu produse N+, dar și NP+ și NPK+):
Fertilizarea de bază (la pregătirea patului germinativ) în doze minimale NPK și NPK+ - 70-50-70 (40-S), ce se pot asigura la alegere din sortimentele NPK (SOP) – 400 kg/ha, NPK+S+Mg – 500 kg/ha sau NPK (MOP) – 400 kg/ha.
Fertilizarea fazială (una-două epoci după repornirea vegetației) în doze minimale N – 60, 70 sau NPK 60-40-40 (25-S) ce se asigură la alegere din sortimentele CAN – 250 kg/ha, NPK+S+Mg (23-5-5+S+Mg) – 250 kg/ha, NPK+Ca+Mg+B+Zn (23-9-9 + Ca + Mg + B + Zn) - 250 kg/ha, AN+S+Mg – 250 kg/ha.
Sistemele de fertilizare propuse au în vedere consumul ridicat al rapiței în elemente fertilizante, mult mai ridicat decât al altor culturi, iar după reluarea vegetației, perioadele de înflorit și formare, cu umplere a silicvelor au un consum maxim de nutrienți, de macro și microelemente. În sistemele de fertilizare propuse, pentru eficiența productiv-calitativă și economică a culturii, se pot avea în vedere și alte măsuri, cu atenționările următoare:
pentru solurile acide amendabile (cu pH < 5,8-6 și V% < 75), având în vedere cerințele rapiței pentru un pH în principal neutru și slab alcalin, se recomandă anterior sau concomitent fertilizării corectarea reacției cu amendamente pentru solurile acide (CaCO3; CaCO3.MgCO3; CaO)
se evită supradozarea azotului, iar aplicările unilaterale sau exagerate, fără aport de K, S, Ca, Mg, P, creează situații de creșteri luxuriante din toamnă a plantelor, sensibilitate la temperaturi scăzute, dar și dereglări morfologice pe organe vegetative, întârzierea înfloririi și o coacere neuniformă.
K, element preponderent în fertilizarea rapiței, are efecte calitative, susține și reglează efectul N, dar poate deveni insuficient pe soluri ușoare.
S, pe fond NPK, în scopul realizării efectelor și complementarității N/S, este util datorită consumului specific ridicat, dar și susținerii efectelor calitative și potențării implicării unor cationi
B este unul dintre microelementele specifice rapiței, care la insuficiență determină sistem radicular și foliar slab dezvoltat, tulpini subțiri, cu leziuni și defecte în creștere și o slabă fertilitate a grăunciorilor de polen, care diminuează formarea silicvelor, numărul de semințe și slaba rezistență la boli și stres.
Suplimentar, se pot realiza și alte intervenții tehnologice pentru susținerea și maximizarea producției la rapiță, așa cum pot fi fertilizările foliare cu biostimulatori, cu aminoacizi și microelemente, care susțin enzimatic metabolismul și fotosinteza, și, tot suplimentar, se pot promova fertilizări din alte țări cultivatoare de rapiță care aplică foliar uree sau uree + MgSO4, după scuturarea petalelor, la începutul formării silicvelor, cu rezultate productive și calitative.
Sistemele de fertilizare propuse în prezentul material, verificate la unități de producție din țară (Agricola-Țigănași și Mecsol-Galda) au confirmat efectele în producții mari, prin aplicările de bază NPK+ și intervenții faziale, mai ales cu NP, NP+, CAN sau NPK+S+Mg+B+Zn.