Fertilizarea culturilor de primăvară (III, IV)

Culturile de primăvară reprezentative pentru agricultura din țara noastră la o analiză anuală au dovedit fără excepție rezultate de impact mai avansate, cu o gravitate mai mare datorate schimbărilor climatice, secetă pedologică și temperaturi diurne caniculare. Opiniile specialiștilor conchid că aceste diferențe sunt datorate caracteristicilor climatice ale perioadelor de vegetație diferențiate între cele două categorii de culturi. Culturile de toamnă semănate într-un sezon mai apropiat de cel normal au determinat perioade de vegetație la care sfârșitul ciclului vegetal a putut să evite manifestările excesive ale climei. În schimb, culturile de primăvară au parcurs fenofazele esențiale, de la înflorit la coacerea în lapte ceară în perioade critice ale temperaturilor atmosferice în exces. În acest context fără rezerve, fertilizarea rațională poate diminua efectele negative ale exceselor climatice. În cadru diferențiat climatic, evident că efectul fertilizării poate manifesta diferențieri și se dovedește mai mult ca în alți ani că o aplicare a fertilizanților trebuie realizată în legătură cu rezerva de apă momentană din sol.

3. Fertilizarea la cultura de soia

Este o cultură cu valoare alimentară și agricolă importantă datorită valorii nutritive a boabelor bogate în substanțe proteice (28-50%), extracte neazotate (22-30%), lipide (18-22%), vitamine și săruri minerale. Plantă oleoproteaginoasă considerată că poate rezolva deficitul mondial de proteine (acum asigură peste 60% din necesar). În țara noastră, cu calitățile sale, totuși manifestă o scădere a suprafeței cultivate după anul 1990, dar deține o ușoară creștere după anul 2000, cu producții medii încă modeste (1700-2000 kg/ha).

Cerințe față de sol și nutriție: soia are exigențele unei culturi de zonalitate temperat-caldă. Are mari cerințe față de sol, cu preferințe pentru solul cu textură mijlocie, lutoasă, luto-nisipoasă, cu drenaj bun, bogat în humus, în N, P, K, S, Ca, Mg, ce dețin un pH neutru – slab acid. Solurile grele, argiloase, prea acide sau prea alcaline, ca și cele nisipoase, nu sunt favorabile pentru soia.

Necesarul de elemente fertilizante: deține un consum specific ridicat de N (60% din fixare simbiotică), de K, Ca, P și Mg, în kg/t producție: 75 N, 30 P₂O₅_, 40 K₂O, 35 CaO, 15 MgO, 12 S-solubil.

Perioade critice ale nutriției la soia:

• 30-40 de zile de la începutul perioadei de vegetație (până se stabilizează și acționează simbioza și începe fixarea azotului);

• Fenofazele premergătoare (cu două săptămâni) înfloritului și în timpul acestuia până la formarea semințelor ce sunt cu consum maxim de nutrienți.

În timpul înfloritului și formării semințelor se realizează 60% din substanța uscată și se asimilează 75% din elementele nutritive.

Sisteme de fertilizare integrată și diferențiată la soia:

• Fertilizare de bază (pat germinativ): kg s.a./ha – 45 N; 40 P₂O₅; 45 K₂O; 30 S. Se pot asigura din sortimentele NPK SOP, NPK + Mg + S; NPK.

• Fertilizare la semănat (starter): kg s.a./ha – 25 N; 15 P₂O₅, din CAN, NP (27-13,5-0), NP (20-20-0), NP + Zn.

• Fertilizare fazială (anterior înfloritului): kg s.a./ha – 30 N; 15 P₂O₅; 20 K₂O; 20 S, din sortimentele NPK + Mg + S, NPK + Mg + S + B + Zn.

Sistemele de fertilizare propuse au la bază efectul de aprovizionare a culturii de soia cu elementele necesare și cu aportul simbiotic de N. Fertilizările de bază, ca și cea de la semănat (starter), au aport efectiv de stimulare a formării nodozităților și activării simbiozei.

În anul agricol precedent, în zonele agricole cu manifestare ridicată a efectelor încălzirii globale, diminuările de producție au fost substanțial datorate atât insuficienței apei din sol, cât și excesului termic din sol și atmosferă.