Fertilizarea culturilor de toamnă (I)

Fundamentarea abordării: În acest an agricol, pentru culturile de toamnă recoltate, se menționează rezultate bune obținute la grâul de toamnă și rapiță, ca nivel al producțiilor totale și al celor raportate la unitatea de suprafață. Sintetic vorbind, după aprecierile specialiștilor care le-au determinat și obținut, se reține implicarea diferențiată a factorilor determinanți – genotipul cultivat (soi, hibrid), rotația în legătură cu planta premergătoare și fertilizarea acesteia, dar și rezultanta unor verigi tehnologice esențiale ca fertilizarea, erbicidarea etc. Pentru cele două culturi de referință s-au luat între factorii determinanți și condițiile parțial ameliorate din perioada semănatului în legătură cu rezerva momentană de apă (din ploi ocazionale) și în general condițiile de realizare a patului germinativ. Evident că fertilizarea realizată cu mari diferențe între unitățile practicante a contat efectiv în realizarea producțiilor menționate.

1. Fertilizarea grâului de toamnă

Din experiența acestui an, se poate concluziona că tehnologiile de fertilizarea au fost diferențiate ca sortimente și doze, preponderent prin aplicări de bază la pregătirea patului germinativ, anterioare semănatului, conținute din îngrășăminte complexe NP 20:20:0 (echilibrate) și DAP 18:46:0; 16:48:0, cu rapoarte favorabile azotului și alternative de echilibrare realizate ulterior.

Fertilizările faziale cu aport de N s-au realizat preponderent din sortimentele simple – azotat de amoniu, uree și nitrocalcar (acesta pentru solurile acide), aceste aplicări având eficiență în măsura în care momentul aplicării s-a raportat la un aport momentan pluvial de apă. Evident că sunt și raportări de fertilizări unilaterale, mai ales de N, sau numai tehnologii cu fertilizări de bază, sigur, toate explicate prin remanența anilor precedenți în aport nutritiv.

Se consemnează frecvent o lipsă a analizelor de sol pentru tehnologiile de fertilizare, ceea ce constituie o latură negativă în proiectarea și aplicarea fertilizării în general.

Recomandările fertilizării grâului de toamnă. Rezultatele obținute, dar și capacitatea fundamentării unor producții normale implică unele specificități în abordare:

• Cerințele culturii față de sol și nutriție: grâul are o plasticitate ecologică bună, dar preferă solurile fertile, profunde, cu textură medie (lutoasă), cu bună capacitate de reținere a apei. Valorifică reacția slab acidă-neutră (pH 6-7,2), cu sensibilitate la aciditate și salinitate. Are exigențe pentru buna aprovizionare a elementelor nutritive din sol: N-mineral 30-50; P₂O₅ 40-60; K₂O 150-200 mg/kg sol (ppm);

• Necesarul de elemente fertilizante exprimat prin consum specific nutritiv (Cs = kg element / t producție) care arată prioritate și echilibru de NPK, dar și Ca, Mg, S – 29-30 N; 16-18 P₂O₅; 28-30 K₂O; 8-10 CaO; 4-6 MgO; 2-4 S-solubil;

• Perioadele critice ale nutriției:

  • de la răsărire la sfârșitul înfrățirii;

  • de la începutul înfloririi la coacerea în lapte-ceară, când consumul nutrienților este maxim;

• Sisteme de fertilizare propuse: se bazează pe aport echilibrat, inclusiv complementar al elementelor nutritive esențiale N, P, K, iar aportul de Mg și S ameliorează calitatea proteinelor și hidraților de carbon.

1. Fertilizare de bază (kg s.a./ha): 60-70 N; 40-50 P₂O₅; 50-60 K₂O; alternativa de S – 30 kg s.a./ha.

2. Fertilizare fazială (kg s.a./ha): 50-60 N; 30-40 P₂O₅; 30-40 K₂O; cu alternativa S – 20-30 kg s.a./ha.

   
   

• Alte recomandări tehnologice:

  • pentru solurile acide amendabile (cu pH < 5,8-6 și V% <75), amendarea calcică prevede 4-6 t CaCO₃/ha sau CaCO₃.MgCO₃/ha; sau 500-800 kg terracalco;

  • fertilizări foliare cu tratamente nutritive și fitosanitare în funcție de fertilizarea la sol și prevenție pentru bolile foliare și ale spicului.

  • se poate recomanda cu erbicidarea aplicarea de produse cu acțiune retardantă (nanizantă) pentru prevenirea căderii plantelor în arealele bine fertilizate (protecție la curenții de aer prin rafale de vânt și ploi torențiale).

  • concomitent cu erbicidarea, în soluțiile de tratament se practică uneori dizolvarea de uree în conc. de 6-8% cu efect sinergic erbicid-fertilizant.

Măsurile de fertilizare se pot încadra în acțiuni complexe de prevenire a efectelor încălzirii globale, ce pot fi demarate din faza lucrărilor la sol, alegerea genotipurilor cu perioadă de vegetație adaptată situației, fertilizări echilibrate fără excese sau insuficiențe.