Fertilizarea culturilor în perioada de primăvară

Deciziile ce reglementează fertilizarea culturilor în primăvară (fazial, la plantele semănate toamna, și total, pentru cele de primăvară) au un conținut esențial agronomic, dar dimensionate decisiv de reglementări cauzate (în acest an) de costuri și limitări operaționale cauzate de situația mondială. Efectiv, prețurile îngrășămintelor, ca și cele ale altor surse de proveniență energetică, intervin decisiv și cauzal pentru o conduită nouă a deciziilor de fertilizare.

1. Principii generale ale tehnologiilor de fertilizare:

Specificul esențial al tehnologiilor de fertilizare decurge din fundamentarea profesional-agronomică a soluțiilor (care decurg din cunoștințe reale și aplicative despre sol, îngrășăminte și specificul nutritiv al culturilor) cu ajustare de natură economică (pe baza costurilor factorilor atrași ca investiție în producția vegetală). Calculele de eficiență și rentabilitate trebuie să fie o prezență utilă în fundamentarea acestor tehnologii care în final se pot corecta și modifica și pe baza efectelor prognozate din încălzirea globală.

În contextul implementării unor tehnologii adaptate acestui cadru complex, cu rezultantă de eficiență agronomică și economică, se au în vedere următoarele:

A1. Tehnologia de fertilizare se adaptează stării de fertilitate actuală a solului și necesarului de nutrienți a plantelor cultivate. Concomitent, se evaluează și cuantifică costurile verigilor componente ale sistemului planificat.

A2. Se promovează un sistem fracționat de fertilizare: de bază (sau la semănat), cu rol în germinare, răsărire rapidă și uniformă, cu rezultatul unor culturi viguroase și active în absorbția nutrienților; și fertilizare suplimentară, cu rol de completare și echilibrare a elementelor la nivelul necesarului de producție și calității acesteia.

A3. Sortimentele de îngrășăminte promovate se compatibilizează cu cerințele elementare și cantitative ale culturilor, utilizând fertilizanți cu macroelemente și microelemente, a căror eficiență se bazează pe rolurile particulare ale acestora, ca și pe interacțiuni de potențare a efectelor: N cu P, S, K, Mo; P/Zn; K/Mg, N etc.

• Sortimentele recente evidențiază în esență interacțiuni complexe de tipul celor care determină eficiențe crescute, cum ar fi N-ului cu P, S, K într-un context cu efect cantitativ și calitativ, sau N+S+Ca+Mg etc.

A4. Este esențială în context agronomic și economic doza ca aport efectiv de substanță activă (s.a.) și efect față de volumul aplicării îngrășămintelor, adică se promovează sortimente cât mai concentrate în substanțe fertilizante într-un volum comercial cât mai redus). Cerința aceasta este agronomică și concomitent economică.

A5. La baza promovării unor tehnologii eficiente se află și tehnologia dispersiei și distribuției în teren, cunoscând că variația terenului determină variabilitatea dozelor, iar aplicarea trebuie să fie cât mai apropiată de sistemul radicular al culturii, măsuri care sporesc eficiența și accesibilitatea, disponibilitatea pentru culturi.

A6. Cerința esențială din punct de vedere economic a sistemului promovat, susținut și controlat este rentabilitatea și calitatea producției cu acoperirea necesarului de produse vegetale și securitatea alimentară a consumatorilor (cu raportare la unitatea de s.a./ha).

A7. Economia sistemului de fertilizare poate decurge și din activități conexe, așa cum se distinge sistemul agriculturii de precizie, cu scopuri în care economicitatea fertilizării se leagă indisolubil de abordări tehnologic mai ridicate. Tehnica de aplicare contribuie indisolubil la nivelul de rentabilitate a tehnologiei.

2. Particularități diversificate și specifice ale necesarului de elemente nutritive al culturilor agricole

În realizarea unui program sau plan concret de fertilizare se ține cont de cantitatea de elemente fertilizante deținute în sol și de necesarul speciei respective în nutrienți, pentru formarea unei unități de substanță uscată (s.u.) la unitatea de produs vegetal (principal și secundar). Analizele de sol necesare în acest demers se reașază într-un protocol analitic bine definit – pH, % humus, % C-organic, conținut de N, P, K, S, Ca, Mg, s.a. cu exprimare în s.a./ha.

Necesarul culturilor în elemente fertilizante se exprimă simplificat prin consumul specific (Cs) exprimat în kg N, P₂O₅, K₂O, CaO, MgO, S-solubil/t produs vegetal (principal și secundar).

Necesarul de elemente nutritive al unor plante reprezentative (exprimate prin valorile Cs în kg/t producție)

Grâu de toamnă	N P K Ca Mg S	29-16-28-8-4-2
Soia	N P K Ca Mg S	74-22-34-35-15-12
Cartof	N P K Ca Mg S	8-4-10-4-3-3
Porumb boabe	N P K Ca Mg S	27-14-27-12-4-3
Sfeclă de zahăr	N P K Ca Mg S	8-3-8-4-3-2
Floarea-soarelui	N P K Ca Mg S	40-22-50-35-20-12
Viță-de-vie	N P K Ca Mg S	14-6-16-8-3-2
Piersic	N P K Ca Mg S	10-6-12-8-2-2
Tomate	N P K Ca Mg S	5-2-6-3-2-1
Fasole	N P K Ca Mg S	10-10-14-10-2-2

Pentru situația nou creată, ca urmare a escaladării prețurilor la îngrășăminte, pe un fond necontrolat și puțin demontat, pentru anul în curs, ca și pentru ultimii 10-11 ani, devin actuale atenționări speciale care trebuie concretizate în măsuri eficiente. Aceste măsuri de reziliență trebuie să favorizeze activități apropiate de cerințele unui agriculturi sustenabile, cu resurse regenerative, concretizate în măsuri de protecție a fertilității și calității solurilor, a mediului și consumatorilor.