Fertilizarea la cultura grâului de toamnă

Grâul este o cultură esențială cu utilizare complexă a producției de boabe datorită conținutului ridicat de proteine și hidrați de carbon. Deși are o plasticitate ecologică bună, are exigențe particulare pentru soluri fertile, profunde, cu textură medie și capacitate de reținere a apei, dar permeabile. Valorifică soluri cu reacție slab acidă – slab alcalină (cu pH 6-7,2) și s-a dovedit sensibil la aciditatea ridicată și alcalinitate-salinitate mare. Solicită o bună reprezentare a elementelor esențiale în sol, la cel puțin 30-40 ppm N-mineral, 40-60 ppm P2O5, 200-250 ppm K2O și chiar mai bine reprezentate, mai cu seamă la nivele optimale.


În prezent, impactul cu urmări negative al încălzirii globale, prin deficit de apă în sol și temperaturi peste media anuală, condiții atipice la semănat și chiar în cursul perioadei de vegetație, cu urmări în valorificarea îngrășămintelor, toate acestea ridică imperios necesitatea unui control agrochimic al solurilor cât se poate de riguros și în acest context măsuri tehnologice raționale și economice care să conducă la producții ridicate și de calitate.


Nutriția și necesarul de elemente nutritive:

Această cultură are o specificitate dovedită prin indicatorii consumului specific (Cs – kg/t producție) și consumului global (Cg – kg/ha), care arată o prioritate a consumului de N, K, P, Ca, Mg, S, dintre elementele primare și al unor microelemente (Mn, Zn, Cu, B și altele). Cantitatea necesară și intensitatea absorbției nutrienților este în compatibilitate cu biologia grâului și acumularea substanței uscate a culturii. Pentru o tonă de producție principală și secundară, grâul consumă 29 kg N, 16 kg P2O5, 29 kg K2O, 8 kg CaO, 4 kg MgO, 2 kg S-solubil. În dinamica absorbției și intensitatea acesteia, pe parcursul perioadei de vegetație, se remarcă existența mai multor perioade critice ale nutriției grâului – în primul rând de la răsărire la sfârșitul înfrățitului, după care cultura intră în perioada parțial inactivă a iernii, apoi de la începutul înflorii la coacerea în lapte-ceară, când consumul nutrienților are valori maxime. Perioada de consum maxim, cu alungirea paiului, are importanță majoră din punct de vedere productiv, întrucât o asimilare sănătoasă acum formează și asigură mărimea boabelor, se maximizează recolta și se definitivează cantitativ și calitativ producția.

Sistemele de fertilizare propuse:


Au la bază efectul cantitativ și calitativ al elementelor nutritive esențiale, dar și pe cele de complementaritate ale acestora. Definitivarea deciziilor de fertilizare, alegerea sortimentelor și dozelor, gestionarea nutriției pe parcursul perioadei de vegetație au în vedere o aprovizionare inițială a solului în principalele elemente de nutriție (N, P, K, S, Ca, Mg) și necesarul producției programate de grâu la unitatea de suprafață, în conformitate cu dinamica acumulării biomasei vegetale și caracteristicile nutriției la această cultură.


Sistemele de fertilizare diferențiate și integrate la grâu au sustenabilitate în funcție de factorii implicați și cuprind:

  • Fertilizarea de bază se realizează la pregătirea patului germinativ și trebuie să asigure o răsărire normală și uniformă, înfrățire specifică soiului cultivat și o stare de vegetație propice intrării în iarnă. Aceste obiective se pot realiza cu fertilizări de tip NP, NPK, NPK+, în doze de 60-80 kg N, 40-50 kg P2O5, 50-70 kg K2O / ha prin 300 kg NP 20-20-0, 350-400 kg 16-16-16 sau 15-15-15 sau 300-400 kg 14-14-14 + S + Mg / ha.

  • Fertilizările de tip NPK față de cele NP asigură implicarea potasiului în obiectivele cantitative și mai ales calitative ale producției de grâu și un efect pozitiv în reglarea regimului hidric al plantelor la deficit de umiditate. Tot așa, prezența sulfului susține efectele cantitative și calitative ale azotului.

  • Fertilizarea fazială (cu 1-2 aplicări) are efecte de regenerare a vegetației la desprimăvărare și apoi până la faza de burduf și definitivarea frunzei stindard, prin cele două fracționări, asigură eficiența maximă a nutrienților aplicați în sistem de bază și fazial, cu formare normală a suprafeței foliare, de asimilare ridicată, formare și umplere a boabelor. Prin acest sistem de fertilizare de bază și fazial, se definitivează cantitativ și calitativ producția de boabe la grâu. Fertilizările faziale au în vedere doze de N de 60-70 kg N (din 150-200 kg AN, 200-250 kg CAN, prioritar la solurile acide, dar și uree 150 kg/ha). În condiții atipice de slabă aprovizionare cu P a solurilor și pentru potențarea efectului fertilizării de bază sau faziale, se pot promova ca fertilizări faziale sortimentele NP 27-13,5-0, în doze de 200-250 kg/ha, așa cum în fertilizări tardive cu scop calitativ se poate aplica o fracțiune cu N din AN sau uree și, mai eficient, din sortimentul NP+ (cu S și Mg), cel mult 200 kg s.c./ha.

În contextul sustenabilității în abordarea fertilizării grâului, se pot avea în vedere și alte măsuri:

  • Sensibilitatea la aciditate a grâului pe soluri cu pH < 5,8-6 și V% < 75 recomandă corectarea reacției cu 4-5 t/ha CaCO3, cu N-rezidual sau dolomit (CaCO3.MgCO3) sau 2 t/ha CaO și toate susținute cu fertilizări complexe.

  • Aplicările faziale foliare au efecte semnificative numai în cazul fertilizărilor optime aplicate solului, dar și complexate cu produse fitosanitare eficiente în prevenirea și tratarea bolilor foliare și ale spicului ce pot diminua cantitativ și calitativ producția de boabe.

  • Aplicarea de substanțe retardante (nanizante) se recomandă la soiuri cu taie înaltă, dar și în areale cu efecte semnificative ale fertilizărilor, pentru a proteja cultura de la căderea și frângerea plantelor, mai ales la ploi torențiale și curenți majori de aer.

Recomandările de fertilizare propuse în sisteme diferențiate și integrate au efecte semnificative de ordin cantitativ și calitativ la grâu, compensează de fapt elementele prelevate cu producțiile și asigură calitate de prelucrare producției. Aceste soluții de fertilizare au fost aplicate în loturi demonstrative la SCDA Turda și Livada, dar și la SC Andagra Arad, Țigănași - Iași, Lehliu-Călărași, în care s-au obținut constant producții de 6-7-8 t/unitatea de suprafață.

49 afișare0 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate