Modelarea componentei organice a solului

Cercetările agrochimice consacrate evoluției fertilității solurilor evidențiază fără rezerve ca fenomen esențial reducerea componentei organice a solului, care uzual se monitorizează prin indicatorii de bază ai reprezentării dinamice a humusului și C-organic:

• Reducerea conținutului de humus și C-organic este fenomenul constatat prin cercetările din experiențele de lungă durată din lume (pe toate continentele) și confirmate în cele din țara noastră (de aproape 60 de ani), cu următoarele constatări:

  • Diminuarea componentelor organice humice din soluri este rezultatul destrucției oxidative (mineralizării) și, evident, lipsei de compensare a pierderilor semnalate.

  • Aceste reduceri humice sunt mai mari în solurile arabile prelucrate, față de cele aflate în stare naturală (pășuni și fânețe), mai avansate în orizontul superior cultivat față de cele mediane ale profilului de sol. Reducerile sunt mai mari cu cât conținutul inițial de humus este mai ridicat, datorită fracțiunilor labile și hidrosolubile, cu reprezentare mai bună la conținuturile ridicate.

  • Măsurile de fertilizare exclusiv minerală, de amendare și prelucrare avansată a solului potențează pierderile de humus și C-organic.
    

• Compensarea acestor pierderi din componentele organice se poate realiza prin:

  • Fertilizare organică, organominerală, prin managementul acestora și al resturilor vegetale din culturi, îngrășăminte verzi, composturi.

  • Prin asolamente variate, reprezentate prin biodiversitate a culturilor din rotație, cu contribuție esențială la atenuarea și compensarea parțială a pierderilor.
    

• Modelarea componentelor organice din sol: se realizează cu parametri de control și monitorizare în prima fază, iar apoi de compensare a pierderilor care se pot exprima diferențiat:

  • Reducerea componentelor humice se exprimă prin calculul unor regresii care includ conținutul inițial de humus și C-organic, dozele de fertilizanți minerali aplicați, durata de realizare a tehnologiei de fertilizare.

  • În general, pierderile componentelor organice (MOS și COS) sunt mai mari în primii ani ai tehnologiei aplicate și se diminuează ca rată de reducere pe măsura creșterii duratei tehnologiei.

  • Compensarea pierderii componentei organice din sol sporește odată cu creșterea dozei de C-organic (proaspăt sau s.u.) aplicat, durata fertilizării, doza de NPK (în alternativa fertilizării organominerale). Din datele prelucrate în experiențele de lungă durată se constată:

  • Eficiența fertilizării organominerale crește odată cu reducerea conținutului de C-organice și humus, prin majorarea dozelor de NPK.

  • Se deduce clar fenomenul de reducere a dozelor de NPK mineral odată cu creșterea componentei organice.

Fertilizarea organominerală se poate realiza eficient pe baza cunoașterii dinamicii componentelor organice și minerale din sol.