top of page

Monitoringul stării de calitate a solurilor

Exploatarea rațională a solurilor și aplicarea tehnologiilor agricole în sisteme variate ridică multiple probleme pentru care studiile (cartările) pedologice și agrochimice au utilitate în raționalizarea și optimizarea acțiunilor ce vizează solurile agricole.

Solul are o multitudine de funcții în ecosistemele terestre cu valoare prioritară de a fi suport și factor decisiv de producție a biomasei necesare vieții. Cu însușirile naturale specifice fiecărei clase pedologice și tip de sol, în legătură cu însușirea de bază a fertilității, solul își modifică fertilitatea naturală, productivitatea și calitatea sa sub influențe antropice. De aceea, au fost necesare și s-au dezvoltat în timp metode de studiu, monitorizare și control a însușirilor complexe ale solurilor.


Modificările fizice, chimice și biologice care natural sau efectiv delimitează fertilitatea și productivitatea solurilor fac obiectul unor studii de specialitate între care “Monitoringul calității solurilor” în sistem național ca parte integrantă a Sistemului calității mediului supraveghează, prognozează, avertizează și emite categoriile de intervenție pentru a păstra și dezvolta calitatea solurilor. Noul sistem care se realizează în țara noastră s-a perfecționat și armonizat cu sistemele europene din acest domeniu.


Elementele noului sistem de monitoring al calității solurilor sunt desfășurate pe un set de trei nivele și un set specific de analize de sol (ICPA 1998):


Nivelul 1 propune un ansamblu minim de investigații în punctele unei rețele fixe, pentru identificarea suprafețelor cu soluri degradate prin procese diferite, urmărind periodic evoluția acestora prin determinările setului de analize propus:


A. Analize comune tuturor solurilor:

a. În structură deranjată a solului: granulometria, hidrostabilitatea, pH, humus, Nt, Pt, Kt.

b. În structură nederanjată a solului: umiditate, densitate aparentă, conductivitate, porozitate totală.


B. Analize specifice: sumă de cationi și de baze, Ah, Al-schimbabil, T, V% (la soluri acide și nesaturate) și CaCO3, Na-schimbabil, PSA (la soluri alcalice și saline).


C. Analize speciale: metale grele, pesticide și reziduuri, analize microbiologice etc.


Nivelul 2 se detaliază investigațiile din unele puncte ale rețelei nivelului 1 prin puncte suplimentare pentru stabilirea cauzelor degradării solurilor.


Nivelul 3 – se fac investigații detaliate pentru verificarea ipotezelor degradării calității solurilor pe baza unor analize suplimentare. În acest nivel, se emit prognoze și se fac recomandări de remediere sau de construcție ecologică.


Sistemul național de monitoring al calității solurilor din România realizează abordări de protecția mediului cu obiectivele: urmărește sistematic însușirile de fertilitate, furnizează decidenților cauzele poluării, fundamentează măsurile de prevenire, ameliorare, recuperare a proceselor dăunătoare mediului. În ansamblul obiectivelor, fundamentează programul național de protecția mediului și reconstrucție ecologică a solurilor. Datele furnizate de sistemul național de monitoring au delimitat principalii factori restrictivi ai capacității de producție a solurilor agricole și suprafețele de acțiune ale acestora: secetă frecventă, eroziunea solului prin apă, alunecări de teren, eroziunea eoliană a solului, sărăturarea solului, acidifierea solului, compactarea solului etc.


· Situația agrochimică a solurilor: în noul sistem național de monitoring se încadrează ca parte integrantă și servește caracterizării și încadrării solurilor pe clase de reacție și de aprovizionare cu NPK (situație care se actualizează anual după rezultatele cartărilor agrochimice ce se realizează în teritorii administrative și cadastrale). Aceste date folosesc luării deciziilor de fertilizare și ameliorare a fertilității în legătură cu tehnologiile agricole, dar și cu caracterizări și prognoze pe termen mediu și lung. Prin situația agrochimică, parte integrantă din sistemul național, se realizează o supraveghere sistematică și dinamică a caracteristicilor agrochimice ale solurilor la nivel regional și național, dar și cu implementare la nivel de exploatații agricole.


Implementarea în monitoring a situațiilor agrochimice la realizarea următoarelor obiective:

  • În primul rând, se caracterizează în anii de referință, la zi, starea reacției solului și aprovizionării cu NPK.

  • Se realizează încadrarea pe clase de reacție și aprovizionare cu nutrienții principali, cu posibilități să se delimiteze suprafețele amendabile și afluirea, inclusiv dozare a intervențiilor fertilizante minerale, organice și organominerale.

  • Realizarea anuală și ciclică a cartării agrochimice permite o caracterizare a evoluției și dinamicii fertilității solurilor în raport cu principiile ce stau la baza implementării sistemelor sustenabile și durabile și cele de protecție a solurilor.



· Situația agrochimică actuală a solurilor României este realizată în subsistemele de monitoring, actualizată anual și periodic cu următoarele date sintetice:


  • reacția (pH-ul) solului ca repartizare este predominant slab acidă și slab alcalină: solurile acide amendabile reprezintă 3,424 mil. ha (23% din agricol și 37% din arabil). Se poate menționa că în timp (peste 30 de ani), datorită neîmplinirii măsurii de corectare a reacției, suprafețele interesate la această măsură s-au extins.

  • humusul prezintă stări deficitare pe 7,485 mil. ha (51% din agricol și 80% din arabil). Scăderea numărului de animale (bovine și suine) a condus la reducerea suprafețelor fertilizate organic și organomineral, se instituie recomandări pentru gestionarea resturilor vegetale de la culturi și alte resurse vegetale.

  • azotul prezintă stări deficitare pe 5,110 mil. ha (35% din agricol și 55% din arabil). Deși în balanța fertilizanților, cantitatea de N aplicată mineral sau din resurse organice raportată la bilanțul NPK este mai ridicată, cantitățile de N aplicate în agricultură sunt deficitare (sub cantitatea de N prelevată cu producția vegetală).

  • aprovizionarea cu fosfor este deficitară pe 6,330 mil. ha (43% din agricol și 68% din arabil). Situația aprovizionării cu P este tot mai redusă, critică, datorită reducerii cantității de P din superfosfați, resursele cu P se asigură nesatisfăcător prin cantități limitate de îngrășăminte complexe.

  • aprovizionarea cu potasiu este ceva mai bună, adică suprafețele cu conținut scăzut de K sunt de 1,230 mil. ha (8% din agricol și 13% din arabil). Datorită neaplicării în timp, mai ales față de NP, situația aprovizionării cu acest element, se înrăutățește, deși i s-au relevat și alte efecte pozitive.

Cartările agrochimice realizate curent în sistem ciclic au permis aprecieri și prognoze specifice unor dereglări de nutriție: privind regimul potasiului, al magneziului și carențe de microelemente – Zn, B, Mo, în legătură cu situația agrochimică a solului și sensibilitatea unor culturi.


În perioada actuală, există semnale și parțial certitudini privind dezvoltarea prin studiu și aprofundare a activităților de monitoring al calității solurilor, prin abordări pentru modele de monitoring intensiv, de bilanț al elementelor și al mediului etc. În mod cert, impactul economic și presiunile antropice impun măsuri eficiente de reglare și redresare a situațiilor degradate din punct de vedere al fertilității și productivității solurilor.

Postări recente

Afișează-le pe toate
bottom of page