Deciziile necesare în managementul fertilității și fertilizării trebuie să aibă un conținut rațional, de protecție, dar și de maximizare a eficienței, concomitent cu activități de prevenire și/sau diminuare a proceselor negative ce decurg din fenomenul global al încălzirii, al deficitului de umiditate din sol și din temperaturile unor perioade caniculare.
În primul rând, în acest management menționat, sunt necesare măsuri care previn situații ce periclitează siguranța producției agricole și conduc inevitabil la vulnerabilitatea sistemului sol-plantă, a sistemelor agricole practicate, cum sunt:
Un set de activități ce au caracter rezilient, de refacere și protecție a fertilității solului, între care managementul și gestionarea materiei organice (prin C-organic, N-organic și humus), care deține rol central și poate determina durabilitatea fertilității. Aici modelarea conținutului de humus și refacerea C-organic se face pe seama unor sisteme de agricultură cu profit pentru rezervele de humus și echilibrarea mineralizării cu humificarea resurselor organice din sol sau încorporate din reziduuri organice animaliere și vegetale.
Pierderile rezervelor de MOS (materie organică din sol) se produc aproape permanent și se intensifică odată cu tehnologiile convenționale. De mare efect pentru resursa organică a solului sunt tehnologiile de fertilizare organică și organominerală, dar experiențele de lungă durată evidențiază sistematic și favorabilitatea practicării asolamentelor, cu diversificarea culturilor incluse prin resturile organice încorporate, în și după ciclul de vegetație, ca și prin nivelul de acoperire vegetală a terenului. Tot cu caracter ameliorativ în gestionarea MOS, se abordează diminuarea lucrărilor solului (prin activități no tillage), dar și măsuri ameliorative, încadrate în “sisteme conservative”, evident cu efecte de sechestrare a C-organic în sol și protecția solului de la acțiuni negative climatice, dar și antropice.
În măsurile de refacere a fertilității solului se înscriu și cele ce conduc la managementul reacției și nutrienților. În prima categorie, măsurile ce fac și protejează reacția se concentrează în corectarea reacției extreme a solurilor (acide, cu pH < 5,8, V% < 75; alcalice, cu pH > 8,4, PSA > 15%), cu amendamente specifice și cu fertilizanți ce nu determină dereglări ale acestui indicator.
În categoria de management al nutrienților, se înscriu măsuri ce conduc la potențarea efectului aplicării lor asupra producției vegetale, asigurarea rezervelor acestora pentru plante, dar și pentru soluri, precum și producții vegetale de calitate. Managementul nutrienților include un program rațional de fertilizare, cu decizii asupra alegerii sortimentelor de fertilizanți, a dozelor necesare, în conformitate cu aportul solului și cerințele plantelor, dar tot aici se includ și tehnologiile raționale de aplicare în teren. Esențial este ca prin managementul rațional al nutrienților să se realizeze o armonizare a cerințelor plantelor cu starea reacției și regimul nutrienților din sol.
Amendamente pentru solurile acide
În acțiunea de corectare a reacției solurilor acide, sunt accesibile procurării și dotării pentru această activitate următoarele sortimente:
CaCO3 cu N-utilizabil: provine din industria îngrășămintelor complexe, cu 0-3-4% N (frecvent 1,5-1,7%), are PNA de 65-85%, deci bun amendament și sursă nutritivă de N.
Dolomitul (carbonat dublu de Ca și Mg): cu PNA 85-98%, pretabil la amendarea solurilor acide cu conținut redus de Mg.
Terracalco: conține 95-100% CaO, cu PNA de 185% granulat, cu uniformitate foarte bună. Dozele de corectare a acidității solurilor sunt de 4-6 t/ha la amendamentele pe bază de carbonați și 300 kg - 2 t/ha la terracalco, considerând că solurile acide amendate au prioritate la fertilizarea complexă.
Sortimente de fertilizanți minerali uzuali
Îngrășăminte cu N: AN cu 33,5% N, CAN cu 27% N și min. 5% MgO, min. 7% CaO, ureea cu 46% N, UAN (îngrășământ lichid cu 32% N).
Îngrășăminte complexe:
NP: sortimentele 20-20-0, 27-13,5-0, 18-46-0, 16-48-0, cu utilizări în fertilizările de bază și faziale
NPK: sortimentele 16-16-16, 15-15-15, 25-5-10, 16-8-16, 16-16-8, 26-5-5 și sortimentele NPK+ (+ macroelemente și microelemente), se aplică de bază și fazial.
Îngrășăminte foliare: în structură de compoziții universale/compoziții speciale/compoziții ecologice, toate aplicate au efecte secundare față de fertilizarea la sol.
Sortimente de îngrășăminte organice
Sunt produse secundare din zootehnie (gunoi de grajd animalier, dejecții agricole), resturi organice de la culturi, îngrășăminte verzi, composturi organice.
Condițiile climatice și aplicarea îngrășămintelor
Deficitul hidric: în sol și sistemul sol-plantă are următoarele efecte
Reduce productivitatea mineralizării, dar și a humificării, cu aport redus de N microbiologic și biologic, nitrificare + amonificare diminuate, pierderi mari de N din sistemul sol-plantă.
Diminuarea desorbției, difuziei și solubilizării ionilor de P, reducerea absorbției la sistemul radicular, imobilizare și retrogradare în sol.
Reducerea mobilității și solubilității/ difuziei ionilor de K, fixare neschimbabilă majorată la argile, deficit concomitent cu cel hidric.
Consumul de apă: pentru sinteza 1 g s.u., consum specific de apă
Porumb – 570-600 g, grâu-orz – 530-620 g, floarea soarelui, cartof – 600-650g, trifoi-lucernă 720-850 g.
Metode de fertilizare recomandate
În DOA, economice, realizate pe asolamente.
Promovarea fertilizării organominerale, încadrată în modelarea conținutului de C-organic și humus.
Prioritate fertilizărilor complexe, eșalonate fazial, prioritar localizate în ansamblul optimizărilor sistemelor de protecție a fertilității.
Prioritate măsurilor de modelare a conținutului de C-organic în contextul economiei apei.
Măsuri de prevenire a bolilor/dăunătorilor pentru a favoriza managementul nutritiv al plantelor și fertilitatea/productivitatea solului.