top of page

Realizarea managementului integrat al nutrienților și fertilității pentru sisteme sustenabile

Promovarea frecventă și tot mai insistentă a conceptului de durabilitate în agricultură a impus prioritar problemele agriculturii sustenabile, productivă și eficientă, de calitate pentru beneficiari, nepoluată și cu potențial ridicat de conservare a resurselor de sol.


În aceste concepte, fertilitatea este o verigă decisivă a sustenabilității agriculturii, care îi menține acesteia nivel normal (chiar optimal) și crescând al productivității, de satisfacere a nevoilor actuale și viitoare a capacității de acoperire a necesarului de hrană și resurse. În scopul realizării și implementării sistemelor de agricultură durabilă și sustenabilă, menținerea și/sau creșterea fertilității solurilor sunt premise indispensabile ale acestora, așa cum performanța productivă trebuie să caracterizeze indisolubil caracterul durabil și/sau sustenabil al agriculturii.


Demersul privind fertilitatea solului în sistemele de agricultură menționate presupune un management al acestei însușiri complexe a solului care să se ocupe și să valorifice rolul și efectul nutrienților esențiali plantelor, sortimentele și cantitățile necesare, disponibilitatea acestora din sol, circuitul lor în sistemul sol-plantă, mecanismul pierderii lor din sistem, ca și cele de sporire a disponibilizării și productivității lor.


Managementul fertilității durabile include factorii ce contribuie la sporirea acesteia (cu mijloace și resurse fertilizante) în sisteme diversificate de agricultură, dar și factorii ce influențează și determină reducerea fertilității (amendare redusă pe suprafețe limitate, cantități de îngrășăminte sub necesarul plantelor, cantități reduse de îngrășăminte organice, eroziune, încălzire globală și deficit de umiditate). În ultimele două-trei decenii, managementul fertilității și al fertilizării dețin un caracter integrat și mult mai legat de mediul înconjurător.


Interrelaționarea fertilitate-fertilizare și mediu se realizează și accentuează în următoarele direcții de acțiune:

1. Menținerea și/sau creșterea calității solurilor se realizează prin asigurarea unei economii pozitive a materiei organice humificate, ce manifestă tendințe de reducere la presiunile antropice ale tehnologiilor și restituirea spre sol a nutrienților esențiali prelevați cu recoltele sau diminuați prin alte mijloace (levigare, imobilizare etc.).


Abordarea agrochimică a aspectelor legate de calitatea solurilor include domeniile de optim al reacției solurilor și reprezentării nutrienților în sol, ca și domeniile de risc agrochimic și nutritiv (insuficiență, carență, exces, poluare). În aceste obiective intervin eficient, dar sub control și monitorizare, fertilizările și amendările diferențiate.


2. Protecția și realizarea calității resurselor de apă (de suprafață și freatică). Pentru unele țări, dar și pentru unele exploatații agricole de la noi, cu nivel intensiv al fertilizării (mai ales cu NP și dejecții lichide și semilichide), există situații ale contaminării apelor de suprafață și freatice, cu pierderile de N mai ales din zona activă a profilului de sol. Efectul fertilizărilor asupra calității apelor depinde de sortimentul și dozele de fertilizanți (mai ales N și P), de consumul productiv al plantelor, tehnologii de aplicare, condiții climatice etc. Legislația europeană și autohtonă impune condiții de calitate atât pentru apele de consum, cât și pentru cele de irigat.


3. Protecția calității aerului: impune măsuri restrictive pentru factorii poluanți ce sporesc peste anumite limite concentrațiile de CO2, un management special pentru circuitul compușilor fertilizanți cu N, care pot suplimenta “efectul de seră” prin emisii excesive și stabile de N2O. Din acest punct de vedere, controlul și monitorizarea fertilizării trebuie să conducă la absorbție maximală și productivă de către plante a ionilor nutritivi de N, ca și reducerea proceselor negative din circuit, cum este denitrificarea, levigarea, volatilizarea. În același timp, menținerea calității aerului impune o reducere permanentă a efectelor factorilor poluanți din industrie și agricultură.


4. Prevenirea contaminării și poluării solurilor și vegetației cu nitrați (NO3) și metale grele (Pb, Cd, Cu, Zn):

  • Poluarea cu nitrați a solurilor, vegetației și resurselor de apă este determinată aproape în exclusivitate de fertilizările necontrolate (doze mari, excesive, aplicare neuniformă) a îngrășămintelor minerale cu N, lichide și dejecții animaliere. Incidența contaminării cu nitrați este mai mare pe soluri cu fertilitate scăzută, acide, defosfatate, iar în plante este mai mare în frunză decât în semințele aceleiași culturi. Măsurile ce se impun sunt: dozări raționale, doze moderate cu aplicări fracționate, control și monitorizare în sol, apă și vegetație.

  • Contaminarea cu metale grele (Pb, Cu, Cd, Zn) provine din surse primare (îngrășăminte, amendamente, resturi menajere, pesticide) și secundare (din activități de minerit și industria neferoaselor). Prin legislație se stabilesc valori normale ale concentrațiilor, cu valori-țintă, dar și de intervenție. Fitotoxicitatea metalelor grele se leagă direct de fertilitatea solului, prin pH, procent de humus și C-organic, conținut inițial de metale grele, umiditate, temperatură, aerația solului, factori ce determină absorbția și translocarea lor în produsele vegetale consumabile.

Remedii: reducerea poluării, creșterea pH-ului solului, amendarea cu resurse de Ca, aport de materie organică, cultivarea de plante depoluatoare.




Factorii tehnologici pentru fertilizare-fertilitate sustenabilă.

În scopul proiectării măsurilor de refacere și menținere a fertilității solului, pentru implementarea sustenabilității în sistemele de agricultură existente, cu echilibru între procesele de degradare și cele de regenerare a fertilității, se au în vedere următoarele activități:


  • Studiul pedologic și agrochimic al solului, cu elemente de bonitare, zonare și dezvoltare rurală;

  • Definirea și delimitarea în teritoriu a claselor de fertilitate, cu problemele specifice fiecăreia și proiecția sistemelor de refacere și sporire a fertilității;

  • Definirea managementului exploatării solurilor, al fertilizării și fertilității, pe termen scurt, mediu și de durată;

  • Amplasarea unor sisteme diferențiate de agricultură, în legătură cu starea de fertilitate și productivitate a solului, de la cele convenționale (în diverse variante) la cele conservative, sustenabile în actualitate și devenire în timp;

  • Amplasarea de experiențe diferențiate, cu obiective pentru dezvoltarea și eficiența măsurilor ameliorative, în scopul final al fertilității sporite în condițiile protecției resurselor de mediu.

  • Modele economice de implementare a proiectelor realizate, cu rentabilitate și economia resurselor.

În definitivarea sustenabilității măsurilor ce se impun se au în vedere scopuri economice, sociale, de dezvoltare și diversificare a resurselor, un mediu de activități și condiții ce asigură protecția resurselor și componentelor de mediu.


bottom of page