1. Porumb boabe
Porumb boabe: Cultură cu plasticitate ecologică bună ocupă cea mai mare suprafață cultivată din țara noastră.
Cerințe față de sol și nutriție:
Preferă soluri cu textură medie, structurate, drenate, cu reacție slab acidă la slab alcalină (pH 6,2 – 7,5) și necesar important de nutrienți (Cs =kg element sau oxid/t producție):
Necesar prioritar de N, P, K, Ca, Mg, S, dar poate fi sensibil în condiții specifice la insuficiența de Zn (reacție alcalină, mediu carbonatat, suprafosfatare).
Perioade critice ale nutriției:
De la răsărire la 6-8 frunze;
Consum maxim – de la mătăsire la umplerea bobului, până la mijlocul lunii august când substanța uscată ajunge la 70-72%.
Sisteme de fertilizare diferențiate și integrate la porumb:
Sistemele aplicate trebuie echilibrate, fracționate pe parcursul perioadei de vegetație, la un optim cu alți factori (combatere buruieni, lucrări de conservare a apei în sol).
2. Floarea soarelui
Floarea soarelui: La rezultate economice bune poate avea influență pozitivă în rentabilitatea fermei.
Cerințele față de sol și nutriție.
Exigență ridicată față de condițiile de sol și nutriție; soluri mijlocii, aerate, bine drenate, cu expoziție bună (se evită soluri grele, compactate și reci, prea acide sau prea alcaline). Preferă domeniul de reacție în limitele pH 6,5 - 7,2. Are exigență ridicată față de nivelul de fertilitate al solului (aprovizionare bună cu humus, N, P, K, S,, Ca, Mg și unele microelemente (Zn, B, ș.a.).
Necesar mai ridicat în elemente nutritive decât alte plante:
Intervalul de acumulare al substanței active și de absorbție a elementelor nutritive este rapid la această cultură iar până la sfârșitul înfloririi se acumulează 68-70% din substanța uscată, 90% din N, 55% din P, 85% din K.
Perioadele critice ale nutriției:
De la răsărire încă 40-45 de zile;
De la apariția butonului floral până la sfârșitul umplerii semințelor, ca fenofaze de consum maxim nutritiv.
Sisteme de fertilizare diferențiate integrate la floarea soarelui:
Sistemele de fertilizare se bazează pe interacțiuni și efecte de potențare reciprocă, cu precauții la echilibrul nutritiv, știut fiind că excesul de N poate perturba fructificarea și calitatea semințelor. În acest context fertilizarea complexă și echilibrul nutritiv sunt măsuri eficiente. Dintre microelemente are sensibilitate la insuficiențele de B+Zn de aceea aplicările faziale pot preveni aceste procese.
3. Sfecla de zahăr
Sfecla de zahăr: Are caracter intensiv și realizează cea mai mare producție de substanță uscată și masă vegetală în agricultura zonelor temperate.
Cerințe față de sol și nutriție:
Este plantă a climatului temperat cu veri calde și suficient de umede. Are exigențe mari față de sol – acestea trebuie să fie structurate, aerate, permeabile pentru apă și aer, de preferat cu textură lutoasă, luto-nisipoasă, conținut bun și mare de humus (3-5%), aprovizionare optimă cu elemente fertilizante - N, P, K, Ca, Mg, S iar dintre microelemente B. Are cerințe pentru stări ale reacției (pH-ului) neutre, slab alcaline (6,8 - 8). Tolerează alcalinitatea scăzută dar nu și aciditatea.
Necesarul de elemente fertilizante este ridicată (după Cs și Cg)
Se consideră o plantă cu productivitate ridicată, cu consum foarte mare de elemente nutritive și reacție bună la aplicarea îngrășămintelor.
Perioadele critice ale nutriției:
De la răsărire la formarea perechilor 2-3 frunze, cu sistem radicular slab dezvoltat;
La începutul îngroșării rădăcinilor (mijlocul, sfârșitul lunii iunie);
Perioada tuberizării intense a rădăcinii și acumulare intensă de zahăr, când consumul nutritiv e maxim.
Sisteme de fertilizare diferențiate și integrate la sfecla de zahăr:
La consumul ridicat de macroelemente, în interacțiune și complementaritatea solurilor, sfecla de zahăr răspunde pozitiv la aplicarea pe acest fond a microelementelor (B, B+Zn, etc.).
4. Soia
Soia: este plantă oleoproteaginoasă esențială ce poate rezolva deficitul de proteină mondial. Este o cultură cu o extindere ca suprafață și creștere a producției medii.
Cerințe față de sol și nutriție:
Exigențele acestei culturi o încadrează în zonalitatea temperat – caldă. Are cerințe relativ mari față de sol – textură medie, lutoasă, luto-nisipoasă, cu drenaj bun, bogate în humus și N, P, K, S, Ca, Mg. Preferă soluri cu pH slab acid-neutru (pH 6-7), nu prea acide sau prea alcaline, nici excesiv argiloase sau nisipoase.
Necesarul de elemente fertilizante:
(Cs, Cg) este ridicat de N (60% din fixare simbiotică), K, P, Mg:
Perioade critice ale nutriției:
30-40 de zile de la începutul perioadei de vegetație (până se stabilizează și acționează simbioza, cu începerea fixării N-lui).
Fenofazele premergătoare (cu 2 săptămâni) înfloritului până la formarea semințelor (poate fi consum maxim de elemente).
Sisteme de fertilizare diferențiate integrate la soia:
Fertilizările de bază și la semănat cu aport efectiv de stimulare a formării nodozităților, activării simbiozei și pe parcurs, pentru calitatea semințelor.