Datorită avantajelor agronomice și economice rapița a devenit cultură reprezentativă, în extindere ca suprafețe dar și cu o creștere semnificativă a producției la unitatea de suprafață.
Ca plantă de cultură importantă se știe deja că are exigențe sporite față de sol și condițiile de nutriție ale acestora – preferă soluri fertile, profunde, cu humus, bine aprovizionate în N, P, K dar și cu aprovizionare satisfăcătoare cu Ca, S, Mg și chiar cu unele microelemente, mai ales cu B și Zn. Valorifică soluri cu reacție slab acidă – neutră – slab alcalină, cu pH 6,5-7,5, cu condiții fizice corespunzătoare.
Necesarul de elemente fertilizante: ca structură și necesar cantitativ arată că rapița este o cultură rapace, cu consum ridicat de nutrienți (Cs, kg/t – 55kg N; 40kg P₂O₅; 50kg K₂O; 50kg CaO; 25kg MgO; 25kg S – solubil și 350-400g B/ha). Se apreciază că această cultură poate avea o reacție pozitivă la fertilizare.
Sistemele de fertilizare recomandate
Trebuie să răspundă cât mai fidel la necesarul și consumul rapiței în elemente fertilizante, foarte aproape de obiectivele cantitative și calitative de producție. În plus, biologia culturii recomandă ca fertilizarea în primele faze trebuie să asigure parcurgerea în bune condiții a sezonului rece, să asigure formarea rozetelor și apoi, de la începutul înfloririi la umplerea silicvelor, să răspundă unui consum maxim de elemente.
Fertilizarea de bază: asigură 70-80kg s.a. N; 55-65 kg s.a. P₂O₅, 60-80kg K₂O ca și 30-40 S- solubil, toate la unitatea de suprafață. Aceste condiții se pot asigura din 350-400 kg/ha NPK (MOP, SOP) sau din NPK+S+Mg (sortimentul 14-14-14+4MgO+7SO3).
Fazial, după repornirea în vegetație, se asigură elementele pentru formarea producției de semințe, cu 60-70 kg s.a. N; 40kg P₂O₅; 40 kg K₂O; 30kg s.a. S; 20-25 kg s.a MgO, toate la unitatea de suprafață. Trebuie luat în considerare că tehnologia de aplicare fracționată susține activ nutriția rapiței, de calitate și echilibrată, pentru a asigura randamente productive și de calitate, cu prevenirea dereglărilor de nutriție. Din acest punct de vedere implicarea macroelementelor secundare (S, Ca, Mg) ca și a B-lui dintre microelemente, constituie un răspuns pe măsura necesarului productiv al semințelor dar și calității lor (nr., mărime, nivel de umplere, conținut de ulei).
În unele țări, în direcția realizării unor indicatori de calitate superiori, s-a extins la rapiță, pe fondul aplicărilor de bază și faziale, aplicarea de îngrășăminte foliare, după căderea petalelor, cu microelemente, aminoacizi și stimulatori care susțin metabolismul, fotosinteza și calitatea producției.
Rezultate mai bune obținute în ultimii 20 de ani în țara noastră au la bază și contribuția fertilizării complexe și raționale la cultura rapiței, precum și potențialul hibrizilor și soiurilor cultivate.