Modelarea indicilor fertilității în sistemele sustenabile

Tehnologiile agricole impun, pentru efectul agronomic și economic, o valorificare superioară a fertilității solurilor pe măsura realizării optimizării interacțiunilor complexe în mediul sol-plantă.

Cerințele modelării agrochimice din experiențele de lungă durată

Utilizarea de lungă durată a îngrășămintelor, pe măsura creșterii și acumulării dozelor și a timpului de efect al acestora, modifică esențial productivitatea și calitatea solului:

• Modificarea esențială este reținută prioritar în conținutul de C-organic și humus, cu reducerea acestor indicatori prioritar la formulele de fertilizare cu conținut mineral, prioritar la predominanța excesivă a dozelor de N. Contextul aplicării exclusiv minerale a îngrășămintelor determină reducerea conținutului MOS și COS după modele care se pot descrie matematic și grafic, cu expresii multidependente de regresii care dovedesc dependență statistică a ratelor de reducere după dozele de N, NP, NPK și durata fertilizării. La baza acestui fenomen negativ în conținutul de C-organic și humus, se remarcă predominanța mineralizării resursei organice față de randamentul humificării.

• Distinct modificat modelul de evoluție a C-organic și humusului la alternativele de compensare humică prin fertilizare diferențiată organică și organominerală, se dovedește o creștere a acestor indicatori distinct semnificativ după doza de fertilizant organic și în interacțiune organominerală.

• Monitorizarea și controlul componentelor organice din sol la impactul tehnologiilor asigură abordări eficiente în realizarea echilibrului humic și o stabilizare de durată a indicatorilor respectivi, cu toate avantajele.

Tehnologiile agricole, prioritar fertilizarea, induc în soluri modificări (uneori esențiale) ale reacției (pH) solului. Cu regularitate dovedită, experiențele de lungă durată cu îngrășăminte (fondate la Rothamsted – Anglia în 1843 și în România în 1962-1966) manifestă procese de reducere a reacției prin folosirea exclusiv minerală a îngrășămintelor, în care aplicarea unilaterală a N-ului sau NP și NPK (cu exces de N) conduce spre o dereglare a acestui indicator și recomandă măsuri preventive și curative (a, b) care pot stabiliza reacția (pH-ul):

• Măsuri preventive de stabilizare a reacției (pH-ului):

  • Practica fertilizării organice (O) și organominerale (O+NP, O+NPK), prin componenta organică și echilibrul N/P; N/PK, favorizează menținerea stării inițiale a reacției solului.

  • Impunerea unor componente organice (fertilizanți, resturi vegetale, componente humifere, îngrășăminte verzi, asolamente) cu aport esențial de C-organic, proaspăt, măsuri care prognozează efecte pozitive asupra pH-ului,

  • Fertilizare minerală complexă cu alternanța folosirii unor sortimente cu efect pozitiv – nitrocalcar, uree în doze moderate, UAN, URCaN etc.

• Măsuri curative de stabilizare a reacției:

  • Corectarea prin amendamente a reacției solurilor acide (de tip luvic), cu pH < 5,8; V% < 75%; Al-mobil > 0,3 m.e./100 g sol.

  • Interacțiune practică a amendării calcice cu fertilizare echilibrată în scopul potențării măsurii de corectare a pH-ului și efect ameliorativ al solurilor acide.

Controlul și monitorizarea agricolă a fertilității solurilor cu folosință agricolă este măsura prioritară în cadrul realizării în domeniu a condițiilor raționale de producție.