Fertilizarea grâului include măsuri și activități care au la bază gestionarea nutriției și a elementelor fertilizante în compatibilitate cu biologia culturii, caracteristicile soiurilor amplasate, pe fondul condițiilor ecopedoagrochimice. Deși grâul are o plasticitate ecologică bună, are exigențe particulare pentru soluri fertile, profunde, cu textură medie, cu capacitate de reținere a apei, dar permeabile. Valorifică domeniul de reacție acid-slab alcalin (cu pH 6-7,2), dar este sensibil la aciditate ridicată și alcalinitate-salinitate mare. Are exigențe pentru o bună reprezentare a elementelor majore în sol la cel puțin 30-40 N-mineral, P2O5 40-60: K2O 200-250 mg/kg sol (ppm) și mai ales peste aceste valori, dar optime ca reprezentare în sol. În acest context, practicile tehnologice anterioare, impactul mai mult cu urmări negative al încălzirii globale prin deficit de apă în sol și temperaturi peste media multianuală, condiții deci atipice în valorificarea îngrășămintelor, ridică imperios necesitatea unui control agrochimic al solurilor în privința rezervelor actuale de nutrienți și pe baza acestora o analiză pertinentă a aportului și valorificării acestora prin tehnologii raționale și economice.
Necesarul de elemente fertilizante al grâului exprimat prin indicatorii consumului specific (Cs – kg/tonă producție) și consumului global (Cg – kg/ha) arată o prioritate a consumului de N, K, P, Ca, Mg, S, dintre elementele primare, și al unor microelemente (Mn, Zn, Cu, B ș.a.). Acest necesar, prin cantitatea și intensitatea absorbției nutrienților este în compatibilitate cu biologia grâului și acumularea substanței uscate a culturii. Pentru o tonă de producție principală și secundară, grâul consumă 29 kg N, 16 kg P2O5, 29 kg K2O, 8 kg CaO, 4 kg MgO, 2 kg S-solubil (Cs – kg/t). În dinamica absorbției și intensității acesteia pe parcursul perioadei de vegetație se remarcă existența mai multor perioade critice ale nutriției grâului – în primul rând, de la răsărire la sfârșitul înfrățitului, după care cultura intră în perioada parțial inactivă a iernii, apoi, de la începutul înfloritului, la coacerea în lapte-ceară, când consumul nutrienților are valori maxime. Această ultimă etapă, cu consum maxim și alungirea tulpinii, este perioada productivă a grâului, în care în final prin asimilare sănătoasă se umplu boabele, se formează și se maximizează recolta, evident, se definitivează producția cantitativ și calitativ.
Sisteme de fertilizare propuse: au la bază efectul cantitativ și calitativ, dar și complementaritatea elementelor esențiale. Definitivarea deciziilor de fertilizare – alegerea sortimentelor și dozelor elementelor esențiale, gestionarea nutriției pe parcursul perioadei de vegetație au în vedere aprovizionarea inițială a solului în principalele elemente nutritive (N, P, K, S, Ca, Mg) și necesarul producției programate de grâu la unitatea de suprafață, în conformitate cu dinamica acumulării biomasei vegetale și caracteristicile nutriției la această cultură. Aceste decizii se pot încadra în sisteme de fertilizare diferențiate și integrate, cu specific sustenabil, și cuprind:
fertilizarea de bază: la pregătirea patului germinativ, asigură o răsărire uniformă, înfrățire specifică soiului cultivat și o stare de vegetație corespunzătoare intrării în iarnă. Aceste obiective se pot realiza prin aplicarea a 250-300 kg s.c./ha din sortimentul 20-20-0 (echivalent cu 50/60 – 50/60 – 0 s.a. NP/ha). În continuare, așa cum au fost ultimii 5-6 ani la semănat, cu deficit de umiditate în sol, fertilizarea de bază la grâu se poate realiza cu sortimentul complex 15-15-15 (sau 16-16-16), în doză de 300-350 kg s.c./ha (echivalent cu 45/60 – 45/60 – 45/60 s.a. NPK/ha), care pune în valoare efectul potasiului în atenuarea efectelor secetei pedologice. La obiective foarte ridicate ale producției de grâu – 7-8 t/ha, este utilă promovarea ca fertilizant de bază a sortimentului complex 14-14-14+4 MgO+7 SO3 (NPK+kieserit), în doză de 400-450 s.c./ha (echivalent la 45/60-45/60-45/60 s.a./ha), care prin complexitatea compoziției, complementaritatea efectelor Mg+S la al elementelor de bază NPK asigură producții mari și de calitate.
fertilizările faziale: urmăresc repornirea în vegetație la desprimăvărare și apoi până la faza de burduf și definitivare a frunzei stindard, cu 1-2 fracționări egale, se asigură eficiența maximă a nutrienților, aplicați în sistem de bază și fazial, suprafață foliară de asimilare ridicată, formarea și umplerea boabelor. În urma aplicării acestui sistem bază/fazial, se definitivează nivelul cantitativ și calitativ al producției de grâu. Fertilizările faziale au în vedere aplicarea de doze totale de 60-70 s.a. N/ha (din 150-200 s.c./ha AN, 200-250 kg s.c./ha CAN – la solurile acide, 150 kg s.c./ha uree). În condiții atipice, dar și pe soluri acide, slab aprovizionate cu P, se promovează cu succes în fertilizările faziale sortimentul complex NP – 27-13,5-0, în doză de 200-250 s.c./ha (echivalent la 55/70-27/34-0 s.a./ha). AN și ureea rămân sortimentele eficiente calitativ în sinteza proteinelor și glutenului din bob.
Acest cadru general al fertilizării poate deține și alte măsuri suplimentare, în contextul sustenabilității în abordare:
sensibilitatea la aciditate a grâului (pe soluri cu pH sub 5,8-6 și V% sub 75) recomandă corectarea reacției cu 4-5 t CaCO3 cu N-rezidual sau cu dolomit (CaCO3.MgCO3) și fertilizări faziale cu CAN;
fertilizările foliare pot avea un efect secundar numai în condițiile asigurării solurilor cu elemente nutritive aplicate la sol. Aceste aplicări extraradiculare se pot suplimenta și cu produse fitosanitare pentru prevenirea și tratarea unor boli ale aparatului foliar și ale spicului ce pot diminua cantitativ și calitativ producția de boabe;
aplicarea de subsanțe retardante (nanizante) se recomandă la soiuri cu talie înaltă, în areale excesiv fertilizate, pentru a proteja cultura de la căderea și frângerea plantelor la ploi torențiale, vânt și vijelii excesive;
lucrările solului, de la arat, discuit, prelucrat etc. trebuie să aibă în vedere măsuri de protecție și structurare, de înmagazinare și menținere a rezervei de apă în sol.
Recomandările menționate aici au fost verificate în experiențe și loturi demonstrative, multianuale, în aproape toate condițiile ecologice din țară.