La majoritatea speciilor pomicole numărul de flori este relativ mare, uneori de 10-20 de ori mai mare decât cel necesar pentru o recoltă normală de fructe. Un cultivar autosteril este un cultivar al cărui polen nu poate să inducă fertilizarea florilor aceluiași pom sau unui alt pom ce aparține aceluiași cultivar, chiar dacă acesta este viabil. Acest fenom de autosterilitate este destul de frecvent la unele specii pomicole (măr, păr, cireș, vișin și prun), majoritatea soiurilor fiind autosterile. Aceste soiuri trebuie polenizate cu polen provenit de la alte soiuri (cu care sunt compatibile). Aspectul comptabilitătii varietătilor dintr-o parcelă este extrem de important, în primul rând pentru a evită producții reduse sau mici, și fructe deformate.
În plantațiile super-intensive moderne, numărul soiurilor plantate este din ce în ce mai mic, de aceea, importanța plantării de cultivaruri inter-fertile este ridicată. La înființarea unei plantații pomicole, mai exact la alegerea soiurilor prezente în livadă, pe langă aspectele comerciale, cum ar fi timpurietate de producție, înflorit tardiv pentru a evita înghețurile târzii, alegerea unor soiuri rezistente la transport, sau cu un specific organoleptic, inter-fertilitatea cultivarurilor joacă un rol esențial.
Dacă singurul soi polenizator este unul cu o valoarea economică redusă, atunci acesta se va planta la un raport de 1:6 1:8 cu cultivarul polenizat.
prof. Viorel Mitre si dr. Sabin Molnar