Porumbul cea mai cultivata cereala din tara noastra si una din cele mai importante plante de cultura, datorita productivitatii ridicate si multiplelor sale întrebuintari în hrana oamenilor, furajarea animalelor si ca materie prima în diverse industrii.
În afara multiplelor sale întrebuintari, porumbul prezinta o serie de particularitati biologice si fitotehnice valoroase printre care: are potential mare de productie (superior celorlalte cereale), poseda plasticitate ecologica ridicata si rezistenta buna la seceta si cadere, este mai putin atacat de boli si daunatori, are coeficient de înmultire ridicat (necesita cantitati mici de samânta), iar producerea semintei hibride (valorificarea heterozisului) este mai usoara decât la alte plante (fiind unisexuat monoica), valorifica foarte bine îngrasamintele organice (având perioada mai lunga de vegetatie) si nivelele înalte de fertilizare cât si apa de irigatie, se poate mecaniza total, suporta monocultura, lasa terenul curat de buruieni (ca planta prasitoare), fiind buna premergatoare pentru toate culturile, valorifica din plin precipitatiile din a doua jumatate a verii, se poate cultiva pentru productie de masa verde, siloz sau chiar boabe (hibrizii extratimpurii), ca a doua cultura, dupa plante care se recolteaza foarte devreme etc.
Cea mai mare parte din productia de porumb se foloseste în furajarea animalelor (circa 75-80%) ca nutret concentrat (boabe întregi sau uruite), siloz sau masa verde.
Boabele au o valoare nutritiva ridicata (1,2-1,3 unitati nutritive si 80-90 g proteina digestibila la 1 kg de boabe) si se folosesc la diferite specii si categorii de animale, în special la cresterea si îngrasarea porcilor si pasarilor, precum si în furajarea taurinelor, ovinelor si cabalinelor. Boabele macinate (uruiala de porumb) se folosesc în furajare ca atare sau întra în compozitia furajelor combinate alaturi de fainuri proteice (îndeosebi soia), saruri minerale si vitamine. În furajare se foloseste si planta întreaga sub forma de masa verde (pâna la aparitia inflorescentei) sau siloz (în faza de lapte-ceara sau ceara), îndeosebi pentru bovine. Comparativ cu alte plante furajere, porumbul siloz asigura o productie mai mare de unitati nutritive la hectar si la un pret de cost mai scazut. Recoltându-se înainte de maturitatea boabelor, porumbul siloz se poate cultiva si în zone mai reci.
Tulpinile de porumb ramase dupa recoltarea stiuletilor, împreuna cu frunzele si panusile se folosesc ca furaj grosier dar mai ales însilozate cu melasa sau cu furaje suculente (sfecla pentru zahar sau furajera etc.), dând un valoros nutret suculent pentru rumegatoare. Cu bune rezultate în furajare se folosesc reziduurile de la prelucrarea boabelor (tarâtele, borhoturile de la fabricile de spirt, resturile de la extragerea uleiului etc.). Boabele de porumb se folosesc în industrie pentru obtinerea spirtului, amidonului, dextrinei, glucozei si a numeroase produse (sirop, pectina, substante plastice, clei, acid lactic, acid acetic, acetona, coloranti, cauciuc sintetic etc.), iar din embrioni (germenii de porumb) se extrage un ulei dietetic de buna calitate ce previne acumularea colesterolului în sânge. Din 100 kg boabe de porumb se pot realiza unul din produsele urmatoare: 77 kg faina (fara tarâte si embrioni), 63 kg amidon, 71 kg glucoza, 44 l spirt, iar din embrioni se obtin 1,8-2,7 l ulei si 3,6 kg turte.
În prezent, în tara noastra se cultiva numai hibrizi de porumb obtinuti pe baza de linii consangvinizate. În cultura se afla hibrizi simpli (HS), rezultati prin încrucisarea a doua linii consangvinizate, hibrizi dubli (HD), obtinuti din încrucisarea a doi hibrizi simpli si hibrizi triliniali (HT) ce provin din încrucisarea unui hibrid simplu cu o linie consangvinizata. Majoritatea hibrizilor de porumb cultivati în tara noastra fac parte din convarietatile dentiformis si aorista.